Pentru ca azi se implineste un anisor de cand sunt alaturi de voi, si pentru asta va multumesc din suflet, m-am gandit sa sarbatorim cu o prajitura, prima mea prajitura pe care am facut-o cand aveam 19 ani. Este ceva vreme de atunci, am mai repetat-o mereu cand am fost in criza de timp, fiindca nu necesita coacere. Desigur spuma din albusuri se putea inlocui cu frisca, dar am tinut sa ramin cat pot la varianta originala. Este o prajitura delicioasa, fetelor mele le place tare mult. Cu ocazia asta le-am facut si lor, o surpriza Riei. Este si prajitura copilariei lor. O sa va placa cu siguranta.
Prima data faramitam cu facaletul biscuitii, apoi caramelizam 200 gr zahar cu 200 ml apa. Lasam sa se dizolve zaharul bine, stafidele le punem intr-un castronel la inmuiat, apoi margarina o taiem marunt si frecam bine cu biscuitii. Adaugam cacaoa, stafidele, zaharul vaniliiat, esenta de rom si siropul obtinut din zaharul caramelizat (il adaugam caldut). Framantam bine totul si obtinem o compozitie asemanatoare cu cea de la salamul de biscuiti.
Punem foaia de napolitana pe o tava, ungem cu gemul, apoi intindem compozitia obtinuta.
Separam albusurile de galbenusuri, apoi mixam bine albusurile pana obtinem o spuma sticloasa. Mixam in continuare adaugand treptat 150 gr zahar, punem pe aburi si mixam in continuare pana se ingroasa.
Intre timp caramelizam 100 gr zahar si apoi turnam peste albusurile care stau in continuare pe aburi. Se mixeaza pana se incorporeaza bine caramelul in albusuri obtinand un fel de alvita. Punem peste blatul din biscuiti si ornam cu fulgi de ciocolata.
Lasam la rece pentru 3 ore apoi se poate servi. Pofta buna!
1
Cine are poate adauga si visine fara samburi, nuca, nuca de cocos, alune de padure sau bucatele de rahat