Cartoful e foarte folosit în toată bucătăria internatională, dar aceeasi denumire de reţetă are variante diferite în fiecare ţară.
Puţină istorie
Şi acum nişte poveşti despre cartof, că tot este “piesa de rezistenţă” pentru mulţi!
Dintre toate plantele aduse din America, cea mai interesantă istorie a avut-o Măria-Sa, cartoful. A ajuns târziu în farfuriile europene, trecând mai întâi prin grădinile cu plante medicinale sau de curiozităţi botanice. Ajunşi pe coastele Peninsulei Iberice nu se ştie când, probabil odată cu vasele care aduceau aurul sau argintul Lumii Noi, vase din flota lui Carol al V-lea, au fost cultivaţi în Spania. Un document din 1573 pomeneşte cartofii care se foloseau ca hrană sau medicament pentru un spital din Sevilla în cantitatea de…0,5 kg, ajungând mai târziu la 25 kg!
În 1565 coloniştii spanioli din Peru au primit însărcinarea de a trimite regelui Filip al II-lea o ladă de cartofi, pe care acesta a oferit-o în dar Papei care era bolnav. Se spune că Papa ar fi făcut o glumă referitoare la denumirea de “papas”- cum erau numiţi cartofii aduşi din Peru- şi titulatura sa. Şi pentru că “dar din dar se face rai”, Papa a trimis cartofi şi cardinalului Olandei şi unui nobil din Austria.
Cartoful a fost acceptat greu de populaţie pentru că tuberculii aveau forme curioase, pentru că se credea că provoacă boli sau…că nu era pomenit în Biblie! În Italia numai porcilor li se dădeau cartofi, în Germania animalelor sau deţinuţilor. Foametea din 1770 din Franţa a venit în ajutorul cartofului, dar cel care a impus cartoful printr-un şiretlic a fost Antoine Parmentier, cel al cărui nume îl poartă multe feluri de mâncare din cartofi.A cultivat cu cartofi un teren mare de lângă Paris-teren păzit ziua foarte bine, noaptea slab păzit- răspândind vestea că sunt doar pentru masa regelui. Le permitea astfel francezilor să fure, sperând că se vor obişnui cu respectivul aliment!
Varianta românească:
Varianta franţuzească:
Varianta românească:
Se fierb cartofii în coajă, iar ouăle tari. Se curăţă toate.
O cratiţă sau o tavă se unge cu unt şi se presară cu puţin pesmet.
Se pun pe rând cartofii felii, se presară brânză rasă, oua felii. Se repeta până se termină. Deasupra sa fie cartofi peste care se pune puţină brânză.
Din ouăle proaspete(bătute bine) şi din smântănă se face un sos. Se adaugă sare şi piper. Se toarnă sosul peste compoziţie şi se pune la cuptor până se rumeneşte deasupra.
Se serveşte cu castraveţi acri sau cu salată verde.
Varianta franţuzească:
Curăţă cartofii, taie-i cubuleţe(ca la piure), spală-i bine, scurge apa, apoi tamponează-i cu o cârpă să nu mai aibă apă.
Căleşte ceapa în ulei, adaugă apoi cartofii.
Amestecă sa se aurească pe toate părţile cartofii. Adaugă baconul bucăţele şi mai lasă puţin.
Curăţă coaja de la caşcaval, taie-l în 2 sau 4). Pregăteşte o tavă pe care o freci cu usturoi.
Preîncălzeşte cuptorul la 200°C (termostat 6-7).
Varsă în tavă un rând de amestec de cartofi, pune peste acesta jumătate din caşcaval, apoi al doilea rând de cartofi şi termină cu restul de caşcaval.
Lasa cam 20 min. Supraveghează sa nu se ardă.
Căşcavalul îl tai ca nişte cercuri(felii), nu bucăţi, să acopere bine cartofii ca o foaie.
Când le-am spus francezilor cum facem noi cartofii, s-au prăpădit de râs! Au spus că există tot felul de reţete numite „franţuzeşti”, de care francezii nu au habar.