Pârjoalele sunt specifice Moldovei, deși ele sunt, în fapt, niște chiftele care se prepară în toate zonele țării. Pârjoalele sunt, totuși lunguiețe, mai condimentate, ceva mai crocante și cu miezul moale. Cuvântul pârjoale vine din limbile turcă și bulgară și poate că această proveniență explică de ce acest preparat se face în mod special în Moldova.
Din ingredientele de mai jos mi-au ieșit 24 de pârjoale medii (eu nu le fac prea mari, așa după cum și chiftelele pe care le fac sunt mai mici), iar dacă punem câte 3 pârjoale în farfurie, asta înseamnă 8 porții.
Carnea se spală, se scurge de apă și se curăță de vițe și de pielițele nedorite, după care se toacă fin.
Se curăță ceapa, se spală și se călește puțin în ulei, la foc mic, până devine transparentă, iar apoi se lasă să se scurgă de ulei și să se răcească.
Mărarul se alege, se spală, se zvântă și se taie fin.
Usturoiul se curăță, se spală și se taie foarte mărunt.
Se amestecă într-un vas încăpător: carnea tocată, oul, ceapa călită (și răcită), usturoiul tocat mărunt, sarea, piperul, bicarbonatul, mărarul tăiat fin și pâinea muiată și stoarsă bine. După ce s-au amestecat aceste ingrediente se adaugă și făina albă, în așa fel încât să rezulte o compoziție legată, dar molcuță, nu tare.
Din această compoziție se ia câte o lingură încărcată, se pune pe planșeta prevăzută cu făină albă, se formează un rulou care se înfăinează bine pe toate părțile și apoi se aplatizează.
Se procedează la fel până se termină toată compoziția, după care pârjoalele formate se prăjesc în ulei încins în prealabil, la foc mic, ca să nu se ardă și să rămână crude în interior, ci să se pătrundă bine.
Se scot din tigaie cu o paletă și se țin câteva minute pe un platou prevăzut cu hârtie absorbantă, ca să lase uleiul în exces.
Se servesc calde, cu pireu de cartofi, sau cu cartofi natur. Pentru că sunt bine condimentate și au coaja crocantă, pârjoalele sunt foarte bune și reci.
1
Este bine să folosiți carne tocată amestec, mai multă de porc.
2
Nu prăjiți ceapa prea tare, ca să nu devină amară, ci căliți-o doar puțin, ca să aibă un gust dulce.
3
Cine nu apreciază mărarul, se poate lipsi de el, deși acesta dă un gust foarte bun pârjoalelor.
4
Nu faceți economie la usturoi și nici la piper. Pârjoalele bine condimentate și crocante sunt foarte bune.
5
Nu folosiți prea multă făină, pentru că atunci pârjoalele ar fi tari și înecăcioase. Ele trebuie să fie molcuțe la interior și crocante la suprafață.
6
Pârjoalele se prăjesc mai mult decât chiftelele, până ce fac o crustă crocantă, bine rumenită, dar asta nu înseamnă să fie arse.
7
Ca să nu ardeți pârjoalele (ar avea o culoare foarte închisă și un gust amar!) scufundați-le pe jumătate în ulei și prăjiți-le la foc mic.
8
Nu prăjiți în totalitate pîrjoalele pe o parte și apoi pe cealaltă, ci întoarceți-le de căteva ori, să se pătrundă și rumenească încet, pe ambele fețe.
9
Nu începeți să prăjiți pârjoalele înainte ca uleiul să fie bine încins, după care diminuați puterea focului de la aragaz.
10
Fiind prăjite, pârjoalele nu se servesc cu garnituri prăjite, ci fierte.