Onigiri

Onigiri (se citeste onighiri) este pentru mine fast foodul japonez,hranitor,sanatos si de cele mai multe ori o supriza. Pana am deprins cat de cat caracterele kanji si pana am tinut minte cam ce culoare avea eticheta fiecarui mister. Preferata mea era galusca de orez cu umeboshi - prune murate,dar mai era si cea cu icre. Cum mereu eram pe fuga si aveam numai vreo 5-10 minute pana a ajunge la urmatoarea clasa sau pana venea trenul, era snackul perfect. Totul e organizat pana la perfectie la japonezi,nu putea fi altfel nici cu onigiri. La ei totul e calculat ,fiecare usa a trenului se deschidea exact in locul marcat si mereu toti stiu ce au de facut,nu i-am vazut niciodata panicati. La un cutremur mai mare eu si o americanca am fost singurele care iesisera afara din cladire:))
La onigiri exista un sistem de a desface ambalajul,numerotat si cu sageti parca,din 3 miscari il desfaceai. Foaia de nori (alge) era cuprinsa intre doua folii de plastic care veneau peste orez si impachetat intr-un triunghi,cand urmai pasii te trezeai cu orezul invelit in nori. La inceput ma trezeam cu nori intr-o mana si orezul in cealalta,deci il inveleam singura,dar dupa vreo cateva incercari m-am prins.