Prima dată am mâncat linte acum vreo 2-3 ani, în Franța la sora mea; acolo se mănâncă destul de des, se servește mai mult ca garnitură la ei.
Eu am făcut din linte mâncărică :)) doar suntem în Românica.
Lintea se spală, se pune ”la umflat”, se fierbe (însă nu de tot).
Se încinge cratița, se adaugă carnea (tăiată în mici bucățele) apoi se călește ceapa (1 minut), morcovii (dați la răzătoare); se adaugă lintea ”aproape fiartă”, bulionul, condimentele (foi de dafin, boia, piper boabe, eu am pus și puțin din condimentul meu Ras el Hanout, îi dă așa un gust bun...gen ”curry de linte”), ardeii și se acoperă cu apă fierbinte.
Se lasă la fiert, la foc mic, până-i gata lintea. Spre final se adaugă usturoiul, tăiat mărunt.
În momentul servirii se adaugă puțin mărar tocat.
Şi conform zicalei ”dacă-i bal, bal să fie”, în cazul de față ”dacă-i verde, verde să fie”, am servit lintea o dată cu salată de spanac, iar altă dată cu castraveți murați.
Poftă bună!