Cand eram mici, mama obisnuia sa ne gateasca ghebe! Ni le trimitea bunica noastra dintr-un satuc din Vrancea, de la poalele muntelui, aproape de padure... Si cel mai mult imi placeau cele cu usturoi. Dar nu am mai mancat de ani de zile,,, la noi, aici, nu se gasesc! Si cum sotul meu a avut drum ieri prin Focsani, m-am ales si cu ghebe! Astfel, in sfarsit, dupa mult timp, aproape ca am reusit sa imi fac una dintre pofte. Spun aproape, intrucat dupa ce am curatat un kilogram jumatate de ghebe, cu mare grija caci sunt atat de fragile, nu am putut nici macar sa le gust, atat de rau m-am simtit! Dar ma revansez astazi, cand o sa le repet!
Tinand cont ca au fost cumparate de pe piata, am tot citit inainte despre cum iti dai seama daca sunt comestibile sau nu. Concluzia unanima este aceea ca niciuna din "metodele" ce se zvonesc a fi sigure, nu ne ofera certitudine!
P.S. Pozele sunt facute de sotul meu si chiar daca sunt putine si nici nu sunt grozave, trebuie sa ii multumesc pentru ajutor, ca atat de mult uraste cand asteapta sa manance si eu nu mai termin cu fotografiatul :))
Spalam foarte bine fiecare ciupercuta in parte. Eu am procedat astfel pentru ca, asa cum spuneam in introducere, sunt foarte fragile si se sfarama imediat. In plus, printre striatii au foarte multe resturi de pamant, ierburi si cine stie ce o mai fi! Dupa ce le-am spalat si clatit de mai multe ori, le lasam sa se scurga de apa si le punem la prajit intr-o tigaie acoperita cu un capac si unsa cu putin ulei. Cand s-au rumenit, adaugam usturoiul pisat si patrunjelul tocat marunt. Le mai lasam 5-10 minute si le putem servi ca atare sau ca si garnitura, cu mamaliguta sau oricum plac. Pofta buna!