Dulceata de capsuni reteta
Dulcețurile sunt specifice zonei Moldovei, unde în trecut musafirii erau serviți cu cafea (obicei păstrat de la turci) și cu dulceață, sau șerbet, însoțite de un pahar cu apă rece. Și astăzi, deși în comerț există aproape tot felul de dulcețuri, multe gospodine le mai prepară acasă pentru că sunt, fără nici o îndoială, mult mai bune decât cele din comerț.
Aproape în fiecare an încep, în această perioadă, campania de dulcețuri și dintotdeuna am avut o carte de căpătâi, scrisă de Natalia Tăutu-Stănescu despre conservarea fructelor pentru iarnă, dar nu am preluat toate rețetele așa cum sunt, ci din lunga experiență în bucătărie m-am obișnuit să mai adaug/improvizez/ îmbunătățesc.
Spre exemplu, această rețetă de dulceață de căpșuni este de fapt o combinație între două alte rețete și după rezultatele pe care le-am avut, cred că este soluția cea mai bună. Cele mai multe dulcețuri le fac cu sirop, în afară de cele de vișine și cireșe.
În general, eu fac dulceață (mai puțin gem) din următoarele motive: e mai aspectuoasă și mai plăcută la mâncat, fructele își păstrează forma și pot fi folosite ca decor la alte dulciuri, se prepară într-un timp mult mai scurt și pentru că din aceeași cantitate de fructe se face o cantitate aproape dublă de dulceață, decât de gem.
Din aceste ingrediente rezultă cam 3 borcane de dulceață. E posibil să rămână mai mult sirop (eu pun în borcane în special fructele și sirop cât să le acopere, așa că întotdeauna îmi mai rămâne sirop) dar îl veți pune în sticle și îl veți consuma ca atare, cu apă minerală, sau ca toping pentru alte dulciuri).
Dulceata de capsuni reteta
Se aleg căpșunile de aproximativ aceeași dimensiune, se curăță de codițe se spală bine, cufundându-le de câteva ori în apă rece, pentru a se curăța de pământ și se lasă să se scurgă de apă.
Se introduc căpșunile într-o apă cu bicarbonat bine dizolvat (1 linguriță la 1,5 litri apă) și se lasă în ea, pentru întărire și păstrarea formei, 15 minute. După acest interval de timp, se scot căpșunile într-o sită care se scufundă de 2-3 ori într-un vas cu apă rece, pentru a clăti fructele, după care se lasă să se scurgă de apă.
Într-un vas mai mare (3-4 litri) se pune zahărul cu apă la foc mic, să se dizolve, după care se dă la foc iute, până ce siropul este bine legat (se verifică dacă siropul cade bob pe o farfurie curată, fără să se împrăștie imediat).
Se ia cratița de pe foc și când siropul nu mai clocotește, se pun căpșunile, bine scurse. Se lasă vasul cu căpșuni 15-20 de minute, agitându-l ușor, din când în când, pentru ca siropul să cuprindă toate fructele, iar acestea să lase toată zeama.
Se dă cratița cu dulceață la foc iute și se supraveghează îndeaproape, agitând-o din cînd în când. Se adaugă 1/4 baton de vanilie, desfăcut în două, pentru a lăsa mai ușor parfumul său. Se adună, cu o lingură curată, spuma care se formează și cînd dulceața e aproape gata, se adaugă zeama de la 1/2 lămâie. Se verifică din nou dacă siropul cade bob pe farfurie și nu se împrăștie imediat. Atunci dulceața este gata și se ia de pe foc.
Se lasă dulceața la răcit, acoperind vasul cu un prosop curat, umezit și stors bine de apă. (Se mai pot folosi, pentru acoperire, foi albe de hârtie, dar nici într-un caz capace de metal sau de sticlă!). Când dulceața este rece, se toarnă în borcane curate, care, înainte de a fi închise cu capac, se șterg bine la gură.
Dulceața se păstrează în cămară, într-un loc curat, răcoros și aerisit. E bine ca borcanele să fie etichetate, în cazul în care se fac mai multe feluri de dulceață.
1
Căpșunile trebuie să fie tari, fără defecte, de preferință nu foarte coapte și nu foarte mari.
2
Pentru dulceață folosiți vase (cratițe) mai mari, emailate și fără cusur, pentru că dulceața se umflă la fiert. Nu faceți dulceață în vase în care preparați alte mâncăruri. E bine să aveți cratițe speciale pentru dulceață și alte dulciuri.
3
Preparați cantități mici de dulceață (1 kg) pentru ca dulceața să aibă un aspect frumos (o cantitate mai mare de dulceață cere un timp mai mare de fierbere, fructele se strivesc iar culoarea va fi maronie).
4
Legați bine siropul, pentru ca timpul de fierbere, după ce fructele și-au lăsat zeama să fie mai scurt, iar culoarea să fie frumoasă. Prin fierbere îndelungată, culoarea se închide.
5
Folosiți numai zahăr tos, nu pudră, care favorizează zaharisirea.
6
Supravegheați permanent dulceața (oricum, nu durează mult prepararea ei) pentru că se umflă și se revarsă peste marginile vasului.
7
Adunați bine spuma formată, cu o lingură curată, iar la sfârșit, agitați ușor cratița, tot cu acest scop.
8
Nu fierbeți prea mult dulceața, pentru că fructele se vor terciui, iar ea va deveni maronie.
9
Pentru ca dulceața să aibă o culoare frumoasă, fierbeți-o la foc iute și supravegheați-o permanent.
10
Ca să știți dacă dulceața este gata, faceți proba cu bobul. Să nu se împrăștie imediat, ci după puțin timp. Dacă rămâne bob mult timp, înseamnă că ați legat prea tare dulceața și se va zaharisi.
11
Nu turnați dulceața caldă în borcane pentru că fructele se pot strivi și se ridică la suprafață. Lăsați-o să se răcească, chiar până a doua zi, bine acoperită și la un loc retras, unde nu poate fi deranjată. Orice corp străin o poate zaharisi.