Demult, tare demult, intr-un mic oras de provincie din zona Moldovei... intr-un liceu obisnuit, dar cel mai bun din oras, invata o fata blonda cu ochii verzi. Cu iluzii, sperante si iubiri si dezamagiri fata cea blonda cu ochii verzi astepta in fiecare zi, la orele 10, in pauza mare... masina cu dulciuri. Era bucuria ei. Masinuta se auzea de departe, turuia motorul in draci... nu era o masina era o motocilceta cu atas, cu un fel de cabina minuscula pe care o conducea un om ciudat. In fiecare zi ... semi-masina-motocilceta intra pe poarta liceului turuind si pocnind se indrepta, invelita intr-un nor dens de fum, spre corpul D al liceului. Si fata cea blonda cu ochii verzi....era nelinistita: oare azi mai gaseste cremsnit? cine se duce sa prinda rand? ....:))
I love cremsnit! imi aduce aminte de anii de liceu, cand eram mai copii decat multi copii din ziua de azi... cand ne bucuram la o prajitura, cand inca umblam in tenisi in fata blocului fara fasoane...... vremuri demult apuse :D
Dar sa povestim reteta....
Foile le puteti face in casa sau le puteti folosi cu incredere pe cele de la dr. oetcker. Eu am primit un pachet si chiar sunt mai mult decat ok. Asa ca...avand gata preparate foile...am facut numai crema.
Intr-o cratita am pus pe foc laptele cu semintele de la pastaia de vanilie. Cand a dat in clocot am pus un capac, am stins focul si am lasat 30 min la infuzat. Intre timp, separi ouale. Galbenusurile le freci bine de tot cu zaharul pana ce se transforma intr-o crema densa si spumoasa. Apoi adaugi in crema faina alternand cu laptele turnat in fir subtire.
Pui totul pe foc si amesteci incet si sigur, invartind mereu si luand de pe fund, pentru a nu se prinde. cand crema s-a ingrosat, o lasi la racit.
Dupa ce s-a racit complet o pui in strat gros, nivelat, intre cele doua foi de cremsnit.
Lasi peste noapte si servesti pudrat cu zahar alb.
Pofta buna! Atat de simplu... si atat de bun. Sunt happy azi!