Cât de frumoase şi pline de farmec şi mister sunt sărbătorile de Paşte! Acel „ceva” încărcat de smerenie, iubire şi pace îmi invadează sângele ce mi se împrăştie în fiecare fibră.
Îmi place să gătesc feluri de mâncare tradiţionale acestei sărbători. Doar de Paşti fac cozonac, pască şi drob. Deşi îmi place foarte mult cozonacul, îl fac doar de Paşti, căci atunci îi acord o zi întreagă. Şi anul acesta am făcut mult cozonac (din 3kg de făină), dar întotdeauna am succes cu el. Aceasta este reţeta pe care o fac de foarte mult timp:
aluatul:
umplutura :
aluatul:
Este bine să pregăteşti toate ingredientele de cu seară (mai puţin laptele) şi să le laşi pe masa din bucătărie.
A doua zi, când eşti hotărât să te apuci de treabă, este bine să ai în bucătărie o temperatură potrivită (cam 20-22°C).
Într-un lighean mai mare (cam de 3 ori volumul făinei) cerne făina pentru a ieşi mai pufos aluatul.
Într-o crăticioară pune pe ½ cană lapte şi-l fierbe la foc mic. După ce a dat în clocot, stinge focul şi adaugă în ploaie 2 linguri de făină. Amestecă bine cu telul ca să nu se facă cocoloaşe, după care lasă la răcit.
Separat, sfărâmă drojdia într-un castronel, adaugă 3 linguriţe de zahăr şi amestecă bine; după câteva secunde drojdia se va lichefia. Dacă făina opărită s-a răcit (să nu fie fierbinte ci călduţă), amestecă bine cu drojdia lichidă, presară puţină făină deasupra şi lasă la cald să crească.
Separă gălbenuşele de albuşuri, şi freacă cu puţină sare gălbenuşele pe care le răstorni peste făina din lighean.
Într-un castronel înmoaie stafidele cu puţin lapte şi stropeşte cu puţin rom.
Încălzeşte laptele în care răstorni zahărul şi-l amesteci până ce s-a topit. Laşi să se mai răcească laptele (dacă este prea fierbinte) şi-i adaugi coaja de la o lămâie şi o portocală. Tot acum poţi să adaugi în lapte esenţa de rom şi vanilie. Încălzeşti puţin şi uleiul.
După ce ai pregătit toate acestea trebuie să frămânţi aluatul bine. Răstoarnă peste făină laptele, drojdia şi stafidele. Frământă bine până ce s-au amestecat bine toate acestea. Este bine ca laptele să fie mai puţin de ½ litru, căci dacă este nevoie mai adaugi la frământat.
Cât timp frămânţi aluatul este bine să adaugi puţin câte puţin uleiul uşor încălzit. Dacă vrei, poţi încerca la aparatul de făcut pâine, îl programezi pentru frământat şi dospit, asta când ai cantitate mică de aluat, dar oricum, tot trebuie să adaugi uleiul pe parcurs.
Ce să-ţi spun? Este bine să frămânţi cât mai mult timp, dar nu am reuşit niciodată mai mult de 15-20 minute şi totuşi aluatul a crescut frumos.
După ce ai terminat de frământat, presară puţină făină deasupra, acoperă cu un prosop, şi lasă la crescut la o temperatură normală, nu mai mult de 22°C.
Cât timp aluatul este lăsat să crească, este bine să pregăteşti umplutura:
Albuşurile care au rămas le mixezi bine până ce se întăresc ca pentru bezele, adaugi 8 linguri cu vârf de zahăr şi mai mixezi până ce zahărul s-a topit. Amesteci cu spatulă din lemn bezeaua rezultată cu miezul de nucă măcinat şi cu cele 2 linguri de cacao.
Aştepţi ca aluatul să-şi dubleze volumul, după care se poate prelucra.
Pregăteşti tăvile în care vrei să coci cozonacul: tăvi speciale, dreptunghiulare sau tăvi rotunde. Le ţii la temperatura camerei, le ungi cu ulei şi tapetezi cu griş.
Pe o planşetă presari făină, iei din aluat cam cât cuprinzi cu ambele palme, şi întinzi cu sucitorul o foaie de 2cm grosime. Întinzi pe suprafaţa foii din umplutura cu nuci, rulezi şi aşezi cu grijă în tavă.
Poţi să faci trei suluri umplute cu nuci pe care să le împleteşti, sau să coci într-o tavă rotundă.
Orice model ţi-ai alege trebuie să-l ungem cu o glazură , atât pentru culoare cât şi pentru gust:
Într-un castronel amestecă bine un ou cu 2 linguri de lapte. Unge cozonacul din tavă cu ou, presară zahăr tos cu cristalele mai mari, şi, dacă îţi place, pune puţin seminţe de mac.
Este bine să ai cuptorul încălzit (170°C, mediu pe gaze). Am citit mai demult (dar nu mai ştiu unde) că nu este bine să forţezi aluatul de cozonac, să nu-l supui unor şocuri: de căldură şi de creştere. Ceea ce am reţinut şi am făcut a fost să nu am temperatură prea mare în bucătărie, pot să ţin un geam deschis dacă este prea cald (numai să nu fie curent), iar atunci când pun în cuptor, cozonacul nu trebuie să fie crescut decât foarte puţin. Şi am să-ţi spun de ce: cozonacul trebuie să crească în cuptor, căci altfel se va lăsa în timpul coacerii. Este de ajuns atât cât creşte aluatul în lighean. Şi-ti garantez că aşa este. Un alt secret, şi l-am constatat de-a lungul anilor, foarte importantă este calitatea zaharului. Am avut situaţii când aluatul nu a crescut din cauza zahărului. Nu ştiu ce marcă să-ţi recomand, dar am constatat că zahărul cu cristalele mai mari este mai bun.
Primele 15 minute de copt este bine să ai cuptorul la o temperatură mai mare, (cam 200°C- spre mare la gaze) şi nici nu te sfătuiesc să deschizi uşa la cuptor. După aceste 15 minute, programează cuptorul la 165°C (spre mic la gaze) şi coace încă 40-45 minute.
După ce s-a copt, lasă puţin să se răcească în tavă, după care poţi să răstorni cozonacul. Dacă ai mai multe tăvi şi nu ai nevoie de cea în care ai copt, poţi lăsa cozonacul copt până se răceşte complet, sau chiar până ce îl tai pentru consum. Se păstrează mai bine aşa, doar acoperit cu un prosop.
Niciodată nu rezist la mirosul incitant ce-mi invadează nările. Cozonacul reprezintă pentru mine legătura cu sărbătorile Învierii şi împreună cu ouăle încondeiate aduc în această mare sărbătoare un plus de mister, iar divinitatea sărbătorii le încoronează pe masa mea.
Să ştii că vei dori să guşti mai des din cozonacul frământat de tine, şi-ţi vei dori mai des în bucătăria ta miros de cozonac proaspăt copt. Pune pe masă o felie de cozonac şi o bucată de iubire şi ţi se vor îndeplini dorinţele, căci ce poate fi mai luminos decât o dimineaţă cu mult soare şi un zâmbet?