Una dintre cele mai apreciate ciorbe este aceea de văcuță, alături de cea de burtă și cea rădăuțeană. Totuși, există persoane cărora nu le place carnea de vită, pentru că li se pare tare și câlțoasă.
De cele mai multe ori, aceasta nu este doar o părere de gust, ci și de preparare, sau de alegere a cărnii. În realitate, carnea de vită nu este numai sănătoasă, ci și foarte gustoasă, dar pentru a ajunge la această concluzie trebuie mai întâi să știm să o alegem din ofertă. De preferat este carnea de vițel, care fierbe mai ușor și este mai fragedă. O recunoaștem mai întâi după culoare: carnea de vițel este rozie, deschisă la culoare, pe când cea de vită bătrână este roșie, închisă la culoare. Dacă ne uităm la textură, carnea de vițel este mai fină, pe când cea de vită bătrână are fibra mai groasă. Cât despre dimensiune, ne putem da seama foarte ușor când un rasol este de vițel (pentru că este mai mic) și nu de vită, care este mult mai mare.
Odată carnea bine aleasă, va trebui să știm să o preparăm și tratăm termic corespunzător pentru a nu rămâne tare și câlțoasă: fierberea, eventual, în oala sub presiune, sau înăbușit, adăugarea de apă fierbinte, nu rece, verificarea cărnii prin înțeparea cu o furculiță...
Carnea de vită, fiind mai tare se folosește, în general, la tocături, iar cea de vițel, la supe, rasoluri, fripturi...
Din ingredientele de mai jos am făcut o oală de 4 litri de ciorbiță excelentă de văcuță.
Carnea se spală, se fasonează, se taie pătrățele potrivite ca mărime și se pune la fiert, cu apă rece. Când se ridică spumă deasupra, se culege și se aruncă. Se completează cu apă fierbinte, când scade și se fierbe la foc mic, spre mediu, ca să nu se tulbure supa.
Se curăță ceapa și usturoiul, se spală, se taie mărunt și se călesc ușor în ulei suficient și la foc mic, ca să nu se ardă și să capete un gust amar.
Se spală ardeii, se curăță de cotoare și de semințe, după care se taie julienne și se călesc la foc mic, cu ceapa și usturoiul.
Se spală roșia, se taie cubulețe și se adaugă în tigaia cu legumele călite. Se călesc legumele la foc mic, până ce se pătrund și mai scade puțin lichidul lăsat de roșii.
Se curăță rădăcinoasele (morcovii, pătrunjeii, păstârnacul și țelina) se spală și se taie.
Se curăță cartofii, se spală și se taie cubulețe.
Se aleg frunzele de pătrunjel, se spală, se zvântă și se taie fin.
Când carnea este aproape fiartă (se verfică înțepând cu o furculiță) se adaugă rădăcinoasele pregătite, iar după un clocot-două se adaugă și legumele călite.
La urmă se adaugă și cartofii, tăiați cubulețe în prealabil. Se mai lasă ciorba la foc mediu încă două-trei clocote și când cartofii sunt fierți, se condimentează ciorba cu sare și piper. Apoi se ia oala de pe aragaz, se presară pătrunjel tocat, se pune capacul și după 10-15 minute ”de odihnă”, ciorba se poate servi, cu smântână și ardei iuți, proaspeți, sau murați în oțet.
1
Alegeți carne de vițel, care fierbe mai ușor și este mai fragedă.
2
Puteți folosi și carne cu os, dar atunci va trebui să strecurați supa, înainte de a adăuga legumele la fiert.
3
Adăugați numai apă fierbinte, când scade. Astfel, carnea va fierbe mai ușor, ciorba nu va sta din fiert și va fi gata mai repede.
4
Nu prăjiți tare ceapa și usturoiul, ca să nu se ardă și să devină amare. Înmuiați-le doar puțin, în ulei suficient și la foc mic.
5
Adăugați rădăcinoasele în ciorbă atunci când carnea este aproape fiartă.
6
Folosiți cartofi roz, care nu se sfărâmă ușor la fiert.
7
Cartofii, tăiați cubulețe în prealabil, se adaugă ultimii, pentru că fierb mai repede.
8
Presărați pătrunjel tocat la sfârșit, după ce ați luat oala de pe foc.
9
Ciorba va fi servită cu smântână și ardei iuți, după ce ”se va odihni” 10-15 minute, cu capacul pus pe oală.