La ce concluzii a ajuns un maestru al abandonului scolar , care n-a fost in stare sa absolve nicio scoala mai de Doamne-ajuta , dar care a frecventat , dupa propria-i dorinta , un numar urias de cursuri tinute de mari profesori ai vremii . In acele timpuri , la Viena , studentii si orice om dornic sa se instruiasca , puteau sa asiste la cursurile oricarui profesor universitar , obicei preluat si de Universitatile romanesti in perioada interbelica (trebuia sa vii din timp pentru a prinde un loc in aula , la profesorii daruiti cu har pedagogic ). Cred ca acel sistem a produs cele mai multe valori , recunoscute pe plan mondial si astazi .
Citind scrierile atat de actuale ale clasicilor , va rog sa nu cadeti in pacatul absolutizarii ideilor emise de dansii dar , daca observati ca au avut si scapari sau greseli , va rog sa invatati din ele si nu sa negati intreaga opera .
" Învăţătorii, care nici nu ştiu a scrie bine, dau în mâna copiilor cărţi pe care nici ei nu le înţeleg. Multe sunt plagiate neruşinate de pe cărţi străine, cu atât mai scandalos cu cât plagiatorii s-au dispensat până şi de cunoştinţa elementară a limbii române, dând textele într-o formă nemistuită şi necorectă, proprie a nimici simţul logic al şcolarilor.
Aceştia, când au ajuns la capăt cu învăţătura, rămân cu capul plin de cunoştiinţe al căror înţeles nu l-au ştiut niciodată şi de care nu se pot folosi în niciun fel.
Rămân, astfel. cu zilele încurcate, tăind câinilor frunză, până ce, prin intrigi şi umiliri care le pervertesc caracterul, ajung persoane publice, spre a continua, asupra generaţiei viitoare, sistemul de stricare a minţii şi a inimii.(...)
Şcoala n-ar trebui să fie o magazie de cunoştiinţe străine, ci o gimnastică a întregii individualităţi a omului. Elevul nu un hamal care-şi încarcă memoria cu saci de coji ale unor idei străine, sub care geme, ci un om care-şi exercită toate puterile inteligenţei, întărindu-şi aparatul intelectual şi ridicându-şi, totodată, nivelul moral.
FINANŢELE
La noi sporirea veniturilor statului înseamnă, totdeauna, diminuarea veniturilor fiecărei gospodării private. Dările se percep nu din prisosul producţiunii, ci din necesităţile primare ale claselor de jos, din plata muncii zilnice. De aceea, mărirea contribuţiilor instituite de stat este echivalentă cu mărirea mizeriei populaţiei. Într-un stat agricol, retragerea din circulaţia monetară a metalelor preţioase nu-i decât un plan de a strânge în tezaurul Băncii Centrale a tot ce-i aur şi argint şi a da ţării, în schimb, hârtiuţe frumos tipărite.
Lupta dintre bani şi moşie este atât de intensivă încât capitalul bănesc, această putere esenţial cosmopolită, ameninţă a supune cu desăvârşire forma a doua, iar supuind-o, ea va dicta în stat, va imprima caracterul său organizării sociale şi organizării muncii, va deveni măsura caracterului, a naţionalităţii, a idealurilor acelora care cer sacrificii ce produc inegalitatea; patria va deveni un hotel şi naţionalitatea o marfă.
AGRICULTURA
Aproape singurul producător în ţara noastră e ţăranul. Susţinerea întregii xenocraţii se traduce în muncă ţărănească, în bir plătit de ţăran în sute de forme. Regimul inuman de muncă îi subminează însăşi substanţa biologică şi conduce la degenerarea clasei ţărăneşti.
INDUSTRIA
Un popor se creşte prin industrie proprie. Naţia agricolă e expusă de a fi exploatată de vecinul industrial. Dependenţa economică o atrage după sine pe cea politică. La noi industria este slab dezvoltată şi se confruntă cu un proces de înstrăinarea amplă.
Neapărat trebuie să devenim naţie industrială, măcar pentru trebuinţele noastre. Manufactura dispare, precum dispar la noi pe zi ce merge industria de casă şi meseriile, şi unde creşte necesitatea de a exporta produsele într-o formă crudă, nepregătită, omul recade în barbarie, iar averea scade an de an, scăzând necontenit şi valoarea omului, care devine, din ce în ce mai mult, sclavul aproapelui său.
COMERŢUL
Este folositor în măsura în care sporeşte puterea de muncă şi aptitudinile poporului. Altfel, este nociv. Modul de efectuare a liberalizării industriei şi a comerţului a facilitat, cu concursul statului român, preluarea lor de către străini în detrimentul elementului românesc. Aplicarea, în relatiile comerciale cu străinătatea, a politticii liberului schimb este complet contraproductivă pentru interesele unei ţări agricole - cum e România. De aceea, ţara noastră trebuie să instituie taxe vamale prohibitive ci, simultan, să încurajeze producătorii interni în realizarea de produse manufacturate."
. 
