"Dac-as avea o insula, daca as fi numai eu pe insula, daca numai eu as fi, m-as plictisi, asa ca ce-ar fi sa fie multa lume pe insula!!" (Dorina Chiriac - Insula, in Don Quijote cu Ada Milea) Am coborat din avion fredonand. A fost primul cantec care mi-a venit in minte si s-a tot repetat, poate si pentru ca pe aeroport se gaseau vederi gratuite pe care scria "imagine an island" (imagineaza-ti o insula).
Aerul era cald si umed, aproape ca il mai simt in nari. A fost atat de straniu ca urcandu-ma intr-un avion sa las departe zapada si temperaturi de minus 20 de grade si sa trec pur si simplu in alt spatiu, extrem de verde si de diferit. Ajunsi in strada din Santa Catalina, deja se auzea muzica. Era carnavalul. Incepuse odata cu februarie si avea sa tina vreo 3 saptamani. Daca privesc sutele de poze facute de mine sau luate de la altii, imi amintesc clar atmosfera, caldura, irealul:
Miroase a calamari prajiti si mere zaharisite, a parfum, a pene si-a flori. E tarziu, am ajuns pe aeroportul din Las Palmas la 1 noaptea. Dorm agitat, visand zboruri si cerul nins.
A doua zi, pe plaja, 31 de grade. Adorm iar, de data aceasta pe nisipul aprins, cu gandul la seara ce are sa urmeze: "La noche de la Reina" - alegerea reginei insulei, spectacol ale carui bilete s-au vandut in primele 25 de minute de la scoaterea lor pe piata. Rochiile unor locuri castigatoare de anul trecut sunt expuse in mall-urile orasului. Le privesc uluita: ma intreb cum poate un om sa care in spate un spectacol de costum, pe cat de elaborat si frumos, pe atat de greu, sustinut de rotite, construit cu echilibru.
 |
 |
 |
Ce se mananca, ce se bea cand se petrece
Deja de la 5 dupa-masa vezi pe strazi cativa oameni costumati. Incetul cu incetul numarul lor il depaseste pe cel al oamenilor fara costum, urmand ca noaptea sa ti se para straniu sa nu vezi pe cineva care sa nu incerce sa nu fie el insusi pentru o seara. Sunt 3 scene si pe fiecare un concert, un spectacol. Se vinde vata de zahar de doua ori mai mare decat un cap de om, mere glazurate in roz, cartofi cu Alioli si calamari prajiti, al caror miros inecacios ma urmareste si acum.
In barul Cameleon se vinde deja celebrul "Cubo litro", adica un litru de "Cuba libre", la doar 5 euro. E un loc bun de observat costumele si grupurile de erasmusi, pentru care acest bar este locul preferat pentru un "botellon" (o intalnire la care bei ceva ieftin si apoi pleci la petrecerea propriu-zisa ). Nici nu e de mirare ca fiecare are cate un pahar urias in mana. Romul Arehucas se vinde ca painea calda. De altfel fabrica insulei a lucrat non stop in perioada de dinaintea carnavalului pentru a asigura alcoolul necesar: cel rosu pentru Cuba libre, cel alb pentru Mojito. Se mai bea lichior de banane, de ciocolata si menta, se fumeaza trabucuri si alte ierburi pe care le simti cand pasesti ametit printre costume colorate.
E o libertate poate stranie, de care nu abuzeaza nimeni. Nu vezi aurolaci si drogati. Cei la care lumea se refera ca fiind cersetori asculta o melodie la MP3 player in timp ce cauta prin gunoaie. Chiar si ei par fericiti, intra in vorba cu tine, sunt de cele mai multe ori pasnici, amuzanti.
Dar o insula ce traieste intr-o eterna primavara-vara tot anul, e locul ideal pentru a dormi sub cerul liber si-a fi un vagabond. Iti permiti. Iar in carnaval, esti un anonim cu o masca. Barbatii se pare ca au o placere ascunsa de a a se costuma in femei, cu peruci cat mai umflate, cu buze cat mai rosii si tocuri ametitoare. Suspectez ca de aici s-a si nascut spectacolul "reginei drag" (a travestitilor). Cineva mi-a spus ca daca locuiesti o vreme pe insula, atatea lucruri incep sa ti se para normale, ca nici nu-ti vine sa crezi ca inainte le vedeai altfel.
Un carnaval, nenumarate masti
Dupa alegerea reginei insulei si pe cea travestita, urmeaza "La gran Cabalgada": din parcul Santa Catalina porneste sirul de care alegorice, fiecare cu personajele colorate, cu muzica ritmata, cu nebunia si dansul lor. In urma fiecarui car, grupuri de alte personaje, dansand, filmand, toti razand. De la balcoane privesc unii, de pe margine, parinti cu copii in brate asteapta ca personajele de pe scena sa le arunce bomboane. Strazile devin lipicioase de dulciuri sfarmate, hartii si cioburi, bere si bauturi energizante. Pasesc pe strazile glazurate, cu aparatul in mana, incercand sa surprind in momente incremenite, fragmente de agitatie si veselie.
Totul se misca rapid, e fum si lumini colorate. Calc printre oameni asezati in fund pe trotuarele acum inguste, ma mai impiedic privind uimita in jur. Ma intreb cum vor arata strazile cand totul se va termina. Insa a doua zi, inca de dimineata, asfaltul este spalat, orasul miroase a detergenti si a soare. Din loc in loc, cate o pana roz, un ursulet de plus calcat in picioare, amintesc de seara balului.
 |
 |
 |
 |
Urmeaza carnavalul copiilor, cel al cainilor, concursul de bodypainting, concerte si alte petreceri seara de seara. Orasul e viu. Ziua, plaja e plina de oameni golasi, noaptea de unii la fel de golasi, dar mai exotici, mai pictati si mai cu pene. Asteptata cu nerabdare e "La fiesta de los indianos". Cu toate ca numele te duce la o petrecere cu indieni, e de fapt...o bataie cu pudra de talc. Toti vin imbracati in alb si inarmati cu tuburi cu praf sau chiar pungi cu faina de grau. Pe ritm de tamburine se scutura praful in aer si pe cei din jur. Curand, te afli intr-o ceata alba si parfumata. Toti danseaza, praful salta si el in aer. Chiar daca nu esti imbracat in alb, semn ca nu vrei sa participi, daca esti prea aproape de campul de lupta, ai toate sansele sa fii ochit de o mana de pulbere.
Aceasta petrecere este tipica insulelor Canare si reprezinta intr-adevar ceva inedit. Strazile sunt ca intr-o zapada fina si inecacioasa. Totul a pornit nu din Gran Canaria, ci din La Palma (o alta insula vecina), motiv de suparare pentru cei care au fost copiati. De ce totusi tinuta alba ogligatorie? de ce pudra aruncata mai ales pe fata?
 |
 |
 |
 |
Se pare ca totul a inceput cu emigrantii insulelor, care intorsi din America plini de bani, se faleau la orice pas cu recenta lor imbogatire. Se imbracau in haine scumpe si albe (albul fiind simbolul nobilimi, cele colorate ale saracilor), purtau manusi delicate si umbrelute lucrate frumos si isi albeau fetele pentru a-si afisa noul statut. Astfel, aceasta sarbatoare este o imagine caricatura ce dureaza inca de la inceputul secolului XX.
A doua zi, dis de dimineata, multi participanti se intorc in San Telmo, locul petrecerii, pentru a ajuta la curatenia strazilor. Asa petrecareti sa tot fie! Poate de aceea viata in insule se tine in ritm de festival, caci cel putin o data la 2 luni se intampla ceva de amploare.
Inmormantarea Sardinei
Sardina este pestele care se gaseste din belsug in zona insulelor Canare, de aceea nu este de mirare ca simbolul carnavalului este chiar o sardina uriasa. Anul acesta a fost una destul de scheletica, dand nastere la tot felul de speculatii si glume. Cea mai verosimila este legata de efectul crizei globale. Insa in ciuda unor fonduri poate mai restranse, inmormantarea a fost la fel de spectaculoasa ca in alti ani.
Daca la petrecerea indienilor se purta albul, de data aceasta straiele negre au fost mai potrivite. Bocitoare de tot felul, fluturand batiste negre, au condus sardina uriasa pe ultimul drum pana la plaja din Las Canteras, unde a fost vazuta plutind pe ape si apoi luand foc. Prin ardere se distrug pacatele, dorintele si alte fapte necugetate din trecut. Marcheaza o renastere prin transformarea a ce a fost in scrum si pregatirea pentru post. Se mai spune ca a fost aleasa o sardina pentru a le aminti catolicilor ca se renunta la mancarea cu carne si se trece la cea cu peste.
 |
 |
 |
 |
Si sardina s-a facut scrum, eliberand pe cei care in carnval si-au dat frau liber fanteziilor, de amintirile cu abur de alcool si miros de hasis. Focul de artificii ce i-a urmat a fost spectaculos. Ne-a lasat cu o durere de gat de la atata privit in sus si cu imaginea a mii de stele inundand cerul si stingandu-se in altele, abia nascandu-se.
eu prin vacanta inteleg inca 3 luni, cred ca trebuie sa-mi amintesc ca nu mai sunt "la scoala"
crede-ma, nici nu m-am gandit la invidie. Nu am scris articolul sa ma laud, ci sa impartasesc ceva frumos 
Iar despre persoanele care calatoresc, depinde si de circumstante. Noi de exemplu am stat la un prieten, de aceea ne-am si lungit atat de mult. Nu dispunem de atatia bani sa stam la hotel 3 saptamani, desi preturile nu sunt foarte mari. Biletul l-am luat cam de prin noiembrie, iar cel din Barcelona spre Canare era 27 euro! Da, mai scump a fost din Polonia in Barcelona. Dar din Romania spre Spania e mai ieftin din cate stiu. Un site util: 
te pup!
