Dupa ce am dansat pe ritm de carnaval si am gustat rom cu miere, am cautat si alte arome ale insulei. Am mirosit copaci infloriti in gradina botanica, am atins cu varful degetelor cactusi imbufnati si am cutreierat pietele in cautare de fructe si legume exotice. Am mancat avocado cu pielea ferma din care pulpa sare cu o scobitura de lingura, am facut sangria cu portocale si mere, am gustat fructe de cactus cu pulpa rosie vinetie in care ne-am colorat degetele. Am incercat si miezul alb al fructului Cherymoya, care aminteste de capsuni cu banane .Ne-am mirat de cate gusturi si mirosuri nu cunosteam inca. De altfel, ne-am propus ca de fiecare data cand mergem intr-un loc nou, sa trecem prin pietele locului, sa ii cumparam fructele si legumele chiar cu riscul de a nu sti sa le mancam (ni s-a intamplat cu o plantana, care este ca o banana mai mare, ce in general se gateste ... am muscat din ea si am scuipat-o, am mai mirosit-o un pic, am masurat-o si am aruncat-o bombanind. Apoi ne-a parut rau. Daca vroiam sa o mancam in stare naturala, trebuia lasata destul de mult la copt intr-o punga de hartie). De altfel aici se cumpara si banane verzi, pe care oamenii le coc acasa, in dulap. Iar gustul lor este usor diferit de ce ajunge pe la noi. Si fiind curiosi, am mers direct la sursa, in orasul Arucas, unde livezile de banani sunt destul de numeroase.
Stiam ca bananele cresc in ciorchini, dar nu imi imaginam cum va fi sa le vad atat de multe, ingramadite toate strans, ca niste pui de gaina, cautand caldura. Si cand m-am aflat in fata lor, am ramas uimita. Florile mari si grele atarna aproape de pamant, ca niste clopote vinetii, iar fructele inca mici si crude, te imbie sa le iei in brate. Ceea ce am si facut, nu ma puteam abtine.
Se spune ca a strange in brate un copac te umple de energie pozitiva. Eu stiu doar ca a strange in brate un ciorchine de banane te umple de caldura. Simti ca ai pasit acolo, in locul unde cresc aceste fructe galbene si moi. Cred ca atunci am stiut cel mai clar ca sunt pe un pamant cu mult soare. Aerul umed, frunzele mari, de-un verde aprins, te indeamna sa mai stai, sa privesti pe rand fiecare copac. Intrat in mijlocul lor, esti ca intr-o padure de basm, cu umbre si racoare, iar ciorchinii uriasi te fac sa te simti ca Alice, devenita brusc mica, intr-o oaza de verdeata. Am iesit dintre copaci, fara a urmari niciun iepure, ci doar un ceas ce ne amintea ca timpul petrecut acolo este limitat si ca va trebui in curand, sa ne si intoarcem.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Unde nu mananca turistii
Nu puteam sa plecam fara a gusta din branza locului: alba si cremoasa, sau imbracata intr-o haina de boia, afumata, mai sarata sau mai uscata. Insulele Canare sunt locul ideal pentru a experimenta cu lactatele; aici dulce de leche este la el acasa, la fel ca si laptele de capra. Ce am mai vazut pe rafturi si m-a surprins, a fost laptele de migdale si gemul de rosii (stiati ca rosia este din punct de vedere botanic un fruct si nu o leguma?). Daca esti intr-adevar curajos, poate incerci si o bucatica de morcilla, un carnacior dulce-aromat, facut din sange de porc.
Exista de asemenea nenumarate restaurante cu delicii insulare si preturi felurite, insa daca vrei sa mananci ieftin si bine, intrebi localnicii unde iau ei in general masa. Asa am ajuns la Nono, un loc situat in zona plajei "las Arenas", unde poti incerca mancaruri traditionale. Am mancat branza, “atun an adobo” (ton cu otet de vin, dafin si alte condimente ), “papas arrugadas” (cartofi mici fierti in coaja cu sos Mojo - incredibil de buni, nu trebuie ratati) care desi arata modest, ne-au placut atat de mult incat am incercat sa reconstituitm acasa reteta de vreo cateva ori, “salpicon de pulpo” (caracatita cu sos), pina colada si cafeaua casei, care este intr-adevar deosibita. Nu imi imaginam cat de buna poate fi cafeaua cu lichior, coaja de lamaie, scortisoara si muuulta frisca... Sfat: daca nu va place cafeaua foarte dulce, cereti-o fara lapte condensat. Dar cand spun ca e foarte dulce, ma refer ca e ca mierea, dulce de tot. Prima data cand am cerut cafea cu lapte condensat, ma gandeam ca va fi doar usor cremoasa, dar mi s-a inclestat maxilarul dupa o gura. Insa am chemat chelnerul si mi-a mai adus apa fierbinte cu care am diluat-o. Acesta este inca un aspect: peste tot, dar peste tot, oamenii sunt foarte prietenosi, vorbareti, glumeti. Cred ca va imaginati cam cat de putin ne doream sa plecam de acolo. Dar am lasat in urma locul unde a poposit odata Cristofor Columb si am pornit spre orasul Familiei Sfinte imaginate de Gaudi.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Barcelona - frumos si ciudat, un oras mozaic
Daca ajungi in Barcelona, trebuie sa vezi ce a "visat" Gaudi, sa bei sangria (Ovella Negra este un loc excelent pentru sangria), sa gusti tapas de tot felul, sa mananci paella si sa treci prin faimoasa piata "St. Josep-La Boqueria". Acolo fructele sunt asezate ca intr-un tablou in care nuantele se imbina perfect, pestii stau aliniati pe paturi de gheata, ciocolatele cremoase te imbie de dupa vitrine, ouale lenevesc in cofraje printre paie, iar condimentele sunt cernute in atatea culori si feluri ca te lamuresti de ce mancarea are alt gust acolo.
Pe "La Rambla", strada pricipala, gasesti de toate: de la felicitari si flori, pana la iepurasi si chiar gaini sau bibilici. Ti se intind suveniruri si esti invitat sa iei masa la restaurantele de pe margine. Ce-i drept, mancarea este pe cat de scumpa, pe atat de buna si merita incercata. Ca si in Canare, am intrebat si aici unde mananca localnicii. Asa am ajuns la Pollo Rico. Nu e excelent, insa mancarea e ok, chelnerul batran e cam morocanos, insa portiile sunt generoase si preturile accesibile. Dupa cum se intelege si din numele localului, specialitatea lor este puiul, rumenit bine la rotisor. Insa pentru ceva tipic spaniol puteti alege cu incredere bocadillos, celebrele sanvisuri spaniole, fie vegetariene, cu ton, bacon, sau cu tortilla. Am mai mancat acolo o supa interesanta, acra si cu ou. Desi la prima vedere nu m-a prea incantat, s-a dovedit a fi chiar buna.
Orasul mi s-a parut frumos si haotic, cu oameni de tot felul, multi turisti si agitatie, obosior si interesant, vibrant. Oamenii prietenosi, dar nu la fel de calzi ca in insule. A fost placut sa mai vedem o data portocali plini de fructe, copaci infloriti si soare. A fost ca o fuga de iarna. Cand ne-am intors, Varsovia ne astepta inzapezita si morocanoasa. Ne-au ramas insa amintiri, mirosuri si culori, multe fotografii prin care am incercat sa furam din sufletul locului.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
.jpg) |
 |
 |
 |
 |
 |
Sper ca ai parte de zile frumoase in familie!
