E cumplită culoarea ce se vede pe geam...e prea gri...prea frig...şi prea miroase a iarnă...deja îmi e dor de căldura sufocantă a verii...poate cu reţeta asta mai uităm...
Prea cald...prea cald...se învârte pământul cu mine, sunt ameţit, nu mai ştiu ce e aievea ori ba, am halucinaţii...mi se pare că zbor, că mă aşează vântul uşor la umbra unor platani uriaşi, pe malul Mediteranei...la margine de tavernă, unde un "garcon" leneş şi măsliniu vine spre mine cu paşi mărunţi, agale, la fel de toropit ca şi mine şi mă întreabă cu juma' de gură:...Ce doriţi?!
Păi mai ştiu eu ce doresc?!?!?!...în mod normal i-aş fi cerut de îndată să-mi aducă o caracatiţă friptă şi parfumată cu sos de vin şi câteva sardine perpelite pe cărbuni şi stropite cu lămâie şi ulei de măsline....
Ufffff.....da' parcă e prea cald...parcă nu pot să mă gândesc decât la ceva ce m-ar răcori...apă, gheaţă, briză...nu ştiu ce să cer! Aşa un vis frumos şi eu nu ştiu ce să cer...
Lăsaţi domnule...că vă aduc eu ceva să vă mai răcoriţi!...şi nici una nici alta "garconul" îmi face cu ochiul şi pleacă spre bucătărie mai sprinten ca niciodată!
Ce-o fi asta?!...ori i s-a făcut milă de mine, ori are într-adevăr vreun leac miraculos pentru arşiţa asta nebună....?!
Îl văd apoi cum vine tacticos purtând un platou brumat (probabil scos de la rece) pe care odihnesc laolaltă bucăţi de pepene roşu şi dulce, de pepene galben mieros, câteva felii de grepfrut roşu, toate ninse cu sare grunjoasă şi piper, cu ploaie de ceapă tăiată fin, cu bucăţele de feta sărată şi fire subţiri de ulei de măsline.
Ce gust...ce culoare...uit pe dată de căldură, uit de mine, uit de tot ce mă înconjoară şi mă las vrăjit şi răcorit de minunea din faţa mea...e uimitor!
Duc uşor mâna la portofel şi mă gândesc să îi mulţumesc "garconului" cu un bacşiş gras, pe măsura minunăţiei...
Mă priveşte zâmbind, îmi face cu ochiul şi îmi spune aproape şoptit...: E din partea casei domnule!...la câtă carne aţi gătit în ultima vreme...măcar atâta puteam face şi noi pentru dumneavoastră...!
Atunci îmi dau seama că visez, că nu sunt la tavernă, că de fapt "garconul" eram tot eu...şi scot nişte bani din portofel, mi-i îndes binişor şi adânc în buzunar...fac o plecăciune şi îmi zic plin de recunoştinţă: ... Vă mulţumesc Domnule! Sunteţi un om deosebit!