Nu stiu de ce zilele astea mi-am adus aminte de copilarie.Azi ,mai mult decat oricand mi-am adus aminte de niste placintele delicioase pe care obisnuia sa ni le faca tatal meu.Intotdeauna am asociat reteta asta cu imaginea tatalui meu in bucatarie,iar noi ,trei fete maruntele,asteptand sa se coaca placintele care ne placeau atat de mult.Asa ca fiind si post,m-am gandit sa incerc sa le fac si eu,mai am de exersat,daca vor putea fi la fel de bune ca si cele facute de tata.
Din faina,sare,bicarbonat se face un aluat,adaugand cate putina apa calduta.Trebuie sa obtinem un aluat destul de ferm dar care sa se poata intinde intr-o foaie foarte subtire,la fel ca si cea de taietei.
Se intinde foaia foarte subtire,cu ajutorul unei pensule se unge cu ulei si se presara cu zahar brun.Se ruleaza foarte strans,apoi se infasoara sub forma unui melc.Apoi se intinde din nou cat de subtire reusim.
Intr-o tigaie se pune ulei si cand este incins se pune placinta.Se coace pe ambele parti pana cand se rumeneste frumos.
In final vom obtine o placinta care se va desface foite,este dulce doar atat cat e nevoie,dar se mai poate adauga si putina dulceata.
Mmmmmmmm ce amintire si ce gust placut.