Cele mai cunoscute plăcinte așa-zise ”poale-n brâu” sunt cele cu brânză dulce și de aceea, unele persoane consideră că doar acestea sunt cele ”adevărate”. De fapt, numele plăcintei provine nu de la umplutură, ci de la modul în care este făcută: se lipesc capetele opuse (”poalele”) foii de plăcintă...
În post se folosesc și alte umpluturi: de varză, de ciuperci, sau de cartofi, cum am făcut eu în urmă cu vreo câteva zile, pentru că varza nu este murată încă. (Pentru că soțului meu îi plac mult vărzările - ”plăcintele cu varză”- după ce se murează varza, cât ține iarna, tot fac așa ceva).
De obicei, eu prepar umplutura de cartofi cu ceapă călită, pentru că este mai gustoasă, dar acum am vrut să o fac mai dietetică, fără prăjeli, așa că am folosit ceapă verde.
Eu fac plăcinte ”poale-n brâu” de post, de mici dimensiuni și nu le decorez, chiar dacă s-ar putea folosi susan, sau mac, pentru că nu prea cred că aceste semințe s-ar potrivi cu umplutura...
Se face un aluat potrivit de moale din: făină albă, sare, drojdie, zahăr, apă caldă și la urmă, ulei de floarea soarelui, pentru definitivarea aluatului, care trebuie să fie, în final, elastic și nelipicios.
Se dă aluatul, acoperit cu un șervet curat, să dospească la căldură, într-un loc ferit de curenții de aer rece, timp de 30-45 de minute.
Între timp se prepară umplutura. Se curăță cartofii, se spală, se taie cubulețe și se pun la fiert, cu apă rece și sare. Când au fiert, se strecoară de apă, se pasează fin, se adaugă uleiul de floarea soarelui și se condimentează cu sare și piper, după gust.
Se curăță ceapa verde, se spală, se zvântă, se taie rondele și se adaugă în umplutura de cartofi. Se omogenizează umplutura și se lasă în așteptare, până ce aluatul și-a dublat volumul.
Atunci se răstoarnă aluatul pe planșeta înfăinată, se frământă 2-3 minute, ca să se elibereze bulele de aer, după care se porționează în 16 bucăți.
Se ia o bucată de aluat, se întinde cu sucitorul o foaie pătrată, se pun 2 linguri de umplutură la mijlocul ei și apoi se adună și se lipesc capetele/colțurile opuse (”poalele”) ale foii, așa după cum am exemplificat prin pozele de la sfârșitul rețetei. Când întindeți foaia de plăcintă, lăsați-o mai groasă în centrul ei (acolo unde puneți umplutura) și mai subțire la capete.
Se procedează la fel cu toate bucățile de aluat, iar plăcintele se dispun spațiat, în tava în care s-a pus hârtie de copt, în prealabil (sau care a fost unsă cu ulei).
Se dă tava cu plăcinte la cuptor și după ce cresc, se ung cu ulei. Se dă din nou tava cu plăcinte la cuptor, până ce se rumenesc ușor. Atunci se scot din cuptor, se pun într-un vas de metal, se acoperă cu mai multe șervete curate din bumbac și se lasă așa, până ce se răcesc lent. Se pot servi atât calde, cât și reci.
1
Pentru un aluat bun, toate ingredientele trebuie să fie la temperatura camerei.
2
Pentru ca aluatul să crească frumos, sarea nu trebuie să intre în contact direct cu drojdia.
3
Lăsați aluatul să crească, acoperit, la căldură, într-un loc ferit de curenții de aer rece, timp de 30-45 de minute.
4
Pentru umplutură folosiți cartofi albi, care fierb mai repede și se pasează mai fin.
5
Această umplutură necesită o condimentare apreciabilă cu sare și piper. Dacă nu puteți folosi mai multă sare, aveți posibilitatea să folosiți alte condimente, mai puternic aromatizante, care vă plac (oregano, pătrunjel...).
6
Ungeți plăcintele cu ulei, după ce au crescut, înainte de a le da din nou la cuptor, ca să se rumenească ușor.
7
Nu rumeniți tare plăcintele în cuptor, pentru că se vor usca și se vor întări.
8
După ce scoateți plăcintele din cuptor, lăsați-le să se răcească lent, sub câteva șervete de bumbac. Astfel, ele se vor înmuia și nu vor fi tari.