Dintre toate tipurile de piftie (de pește, de porc și de pasăre) le prefer pe acestea din urmă și anume în special piftia din carne de curcan (care este mai bună, calitativ și mai ușor de procurat, în ultimul timp) sau de cocoș.
Deși piftia de curcan este printre mâncărurile mele preferate, o fac foarte rar, fără nici un motiv anume. Nu e greu de preparat, nu necesită prea mare efort și totuși, îi vine rar rândul...
Pentru piftie (de fapt, în mod curent eu folosesc cuvântul "răcitură"!) am cumpărat un pachet special pentru aceasta, din magazinul specializat în asemenea gen de comerț și mi-au ieșit 6 porții individuale, îndestulătoare.
N-am vrut să folosesc gelatină, așa că am fiert foarte mult carnea. Nu am cules grăsimea care s-a ridicat pe zeamă, pentru că nu era multă și oricum e mai ușoară decât aceea de porc, iar ea poate fi îndepărtată la consum, dacă se dorește.
Am aranjat piftia în boluri individuale, fără legume, pentru consum în casă, în mod obișnuit. Deci nu e aspic pentru mese festive, ci răcitură pentru mesele de zi cu zi...
Carnea, porționată deja, se spală foarte bine și se lasă apoi încă o oră în apă rece.
Între timp se curăță legumele, se spală și se lasă întregi.
După o oră, carnea se scurge de apă și se pune într-un vas mare, cu legumele (morcovii, pătrunjelul, cepele, țelina) sarea, piperul și apă rece, cât să se ridice cu o palmă deasupra.
Se dă vasul la fiert, la foc mic, ca să nu se tulbure zeama.
Se spumuiește când este cazul.
Când legumele au fiert (după 2-3 ore) se scot și se lasă să se scurgă într-o strecurătoare.
Se lasă carnea la fiert până ce zeama ajunge la nivelul cărnii. Pentru a vedea dacă piftia este gata și se gelatinizează, se ia o lingură de zeamă și se dă la frigider pentru 20 de minute. Între timp se oprește ochiul de la aragaz. Dacă zeama se încheagă după acel interval de timp, se strecoară printr-o sită deasă și se lasă să se răcorească. (Dacă zeama nu se leagă convenabil, ori se mai continuă fierberea, ori se adaugă gelatină, după indicațiile de pe plic)
Usturoiul se pisează și se pune în zeamă.
Se alege carnea de pe oase și se distribuie în bolurile pregătite dinainte. Se pot felia legume, ca să se orneze piftia. (Pentru aceasta se pot folosi și ouă răscoapte, frunze de pătrunjel...)
Se amestecă bine zeama, se mai condimentează, cu sare și piper, dacă este cazul și apoi se toarnă în boluri, peste carne, cu polonicul, printr-o sită deasă prevăzută cu un tifon curat.
Se dau bolurile cu piftii la rece și a doua zi se pot servi la masă, reci și cu felii de lămâie.
1
După ce este spălată, carnea mai trebuie ținută o oră în apă rece, pentru a ieși sângele rămas.
2
Piftia se fierbe la foc mic, ca să nu se tulbure zeama.
3
Legumele se scot din oală, după ce au fiert. Din ele se poate prepara o salată boeuf, sau se ornează porțiile de piftie.
4
Dacă zeama nu se gelatinizează, va trebui să folosiți gelatină din comerț, după indicațiile de pe plic. Totuși reduceți puțin gramajul recomandat, pentru că în zeamă există deja puțină gelatină, de la oasele care au fiert.
5
Strecurați zeama printr-o sită deasă, prevăzută cu un tifon.
6
Alegeți cu grijă carnea, ca să nu rămână oase.
7
Țineți bolurile cu piftie la rece, atât până se încheagă, cât și după aceea. Ca să nu se răspândească în frigider mirosul puternic de usturoi, acoperiți fiecare bol cu folie alimentară, sau puneți vasele cu piftie în pungi de unică folosință, legate bine.
8
Piftia este o mâncare ce trebuie consumată în timp scurt (3-4 zile) chiar dacă e ținută la rece.
9
Lămâia se stoarce în piftie, numai în momentul servirii.