Pe vremea gutuilor gălbioare și parfumate am găsit pe un site francez această rețetă de lichior și m-am gândit să-l prepar, pentru că nu sunt adepta băuturilor tari. Dar un lichior dulce, preparat în casă, fără conservanți, coloranți și alți "-anți", mai merge, din când în când...
Preparatul a stat o lună la macerat, iar rezultatul nu a fost tocmai pe măsura așteptărilor mele, pentru că gustul de gutui este oarecum acoperit de singurul anason stelat care intră în componență. Aici este și vina mea, pentru că înjumătățind ingredientele, ar fi trebuit să pun doar 1/2 anason stelat... Îmi place anasonul și ca urmare, am pus deja la macerat un lichior de anason (ca să-mi amintească de Mărgelatu!), dar aș fi vrut ca acest lichior să aibă un gust mai accentuat de gutui.
Apoi, feliile de gutui rețin cam mult alcool și nefiind fructe suculente, nu pot aroma suficient un lichior... În fine, rămâne să meditez la o perfecționare a modului de preparare, dacă va fi posibil...
Se spală, se curăță de coji și se taie gutuile în bucăți (felii).
Se pun bucățile/feliile de gutui într-un vas de sticlă care se poate închide ermetic.
Se adaugă alcoolul, zahărul și anasonul stelat, după care se amestecă/agită bine conținutul și se închide ermetic vasul.
În prima săptămână, agitați bine vasul cu ingrediente, de câteva ori.
După o săptămână veți observa că alcoolul începe să se îngălbenească, iar bucățile de gutui încep să capete o culoare maronie.
Agitați din când în când vasul.
După o lună, filtrați printr-o strecurătoare mai rară, pentru a reține bucățile de gutui, apoi strecurați din nou lichiorul printr-o strecurătoare mai deasă și două bucăți de tifon. Astfel, lichiorul va ieși curat și limpede.
Turnați lichiorul într-o sticlă cu dop, care se închide ermetic și depozitați-l la răcoare.
1
Alegeți fructe foarte coapte și fără defecte.
2
Nu folosiți cotorul și semințele la prepararea lichiorului, pentru că i-ar da o culoare închisă.
3
Folosiți zahăr pudră, ca să fiți siguri că se va dizolva.
4
Păstrați lichiorul la răcoare.