La prima vedere ai zice că nu e reţetă, asta dacă pui la socoteală că aproape nu găteşti nimic. Dar după regula asta nici sendvişul nu e reţetă, nici oul ochi şi poate nici banala cafea, că ceai nu prea bea multă lume. :))
Ideea este că uneori, printre slalomurile făcute printre cărnuri, simţi nevoie şi de ceva mai uşor, indiferent de oră, aşa că prezentarea mea de azi este o soluţie. Zic asta pentru că gustul acrişor al iaurtului se combină perfect cu gustul citric-dulce al portocalei, cu dulceaţa caisei confiate şi a cireşelor ce încă-şi păstrează din gustul verii. Evident, mierea vine şi întregeşte totul iar scorţişoara cu gustul ei puternic condimentat, "amomon", cum zic arabii, dă o notă de zile mari.
Dar să trec şi la preparare, că de introducere v-aţi săturat. :D
Nici nu ştiu ce să scriu la modul de pregătire, că deja am vorbit prea mult la introducere. :))
E simplu, se amestecă întâi iaurtul cu mierea până se omogenizează bine. Se taie feliile de portocală în cuburi ori bucăţi (după dorinţă), se adaugă caisele şi cireşele, se presară scorţişoara şi se pun într-o margine (merg şi la mijloc) napolitanele.
Uşor, gustos şi sănătos.
Poftă bună!
1
Iaurtul trebuie să fie rece.