Așa este, Ancutsa, e foarte parfumată și ne place mult...dar e ceva de lucru cu ea, la tăiatul părții albe... Îți vine să-ți iei câmpii, cum se zice pe la noi, când nu mai ai răbdare...! :S
Merișor, să știi că nu e prea greu de făcut... Trebuie doar să ai răbdare la tăiat (petale!) și apoi la legat siropul... Merită încercat, măcar din 3 în 3 ani...!
Mihaela, dacă ai trandafiri de dulceață în grădină, e ca un rai în curtea ta...Dacă nu faci dulceață, poate faci măcar sirop... E păcat să se piardă...
Mult, mult de tot îmi place și această dulceață boierească ! Bunica făcea (avea tufe de trandafir de Damasc în curte...) și de fiecare dată ne servea alături de un pahar de apă rece (proaspătă, scoasă din fântână.... )! Singurul pont care pot să ți-l dau, în caz că tu culegi trandafirii este să le îndepărtezi părțile albe chiar atunci când îi recoltezi)!
Mulțumesc pentru pont, Kytz! M-am gândit și eu la soluția asta (ca să-mi ușurez munca!) dar nu eu culeg trandafirii... Din păcate! Îmi place cum i-ai zis... dulceață boierească... sună foarte bine, simbolic și se apropie de realitate.
Nu am mancat niciodata, poate intr-o zi voi gusta, nu stiu cand, dar stiu ca de facut am slabe sanse! Nu ma incumet la asa ceva! Felicitari pentru reteta! Arata minunat!