Desert julfa

Se fac mai intâi turtele, chiar cu câteva zile înainte. Din făină, sare și apă se face un alaut mai tare care se porționează în biluțe din care se vor face turte foarte subțiri, de dimensiunea vasului în care veți face julfa. Dacă vasul este mai mic, veți porționa mai multe biluțe pentru turte. Eu am făcut 16, din care am folosit 14, pentru că două s-au rumenit prea tare. Am făcut turtițele  prea late și astfel julfa a ieșit oarecum ondulată. Este bine să dimensionați exact turtele, în funcție de vasul în care le veți pune, mai ales că ele  nu cresc în cuptor, rămân la forma inițială. Preparați toate turtele dinainte, folosind făină suficientă, ca să nu se lipească, până ce le veți pune în cuptor. În cuptor, turtele se usucă foarte repede (de aceea trebuie pregătite toate dinainte) și nu le lăsați decât foarte puțin, ca să nu se ardă. Ele râmân albe, dar uscate.

Semințele de cânepă se aleg, se spală bine în 2-3 ape, se strecoară și apoi se pun la cuptor să se usuce și să se coacă puțin (dar nu să se ardă!)

Când semințele sunt uscate și coapte, se râșnesc de 3 ori, în așa fel încât la sfârșit să fie praf, fără boabe întregi și cât de cât legate (de la uleiul din cânepă). Cu mărunțitorul, sau cu mixerul este foarte greu de râșnit cânepa, așa că de fiecare dată am apelat, până la urmă  tot la vechea mașină de tocat carne (bine că am păstrat-o!). La prima râșnire este foarte greu, pentru că semințele au tendința de a ieși întregi și atunci blochez puțin, cu mâna stângă sita, pentru ca ele să rămână mai mult timp în interiorul mașinii de tocat, ca să se fărâmițeze. Apoi eliberez sita, pentru ca semințele să poată ieși mai ușor (dar tot greu este de învârtit manivela!) și tot așa, până se epuizează toată cânepa. M-am temut că voi rupe marginea mesei de care era prinsă mașina de tocat, atât de greu era de învârtit manivela, dar tot eu mă încurajam că va fi astfel o ocazie de a schimba mobilierul...

Într-o oală mare se pun la fiert 3 litri de apă, cu 300 grame de zahăr tos, iar când se atinge punctul de fierbere, se face ochiul mai mic. Se iau 4-5 linguri de praf de semințe de cânepă, se pun într-un bol, se adaugă 1/2 polonic de apă fierbinte și se amestecă/freacă bine, până se albește puțin (este culoarea seminței, fără coajă). Se mai adaugă puțină apă fierbinte, se omogenizează și apoi se trece printr-o sită în care s-a pus și tifon. Pentru că trece greu prin tifon, se insistă și se mai toarnă puțină apă, în așa fel încât în tifon să rămână doar cojile, care se aruncă.

Se procedează la fel până se epuizează toată cânepa, dozând foarte bine cei 3 litri de apă, ca să ajungă până la sfârșit. Zeama de cânepă (albicioasă) se dă la foc mediu și se amestecă mereu cu o lingură mare, ca să nu se prindă de fundul oalei. Când începe să fiarbă, se va ridica deasupra o spumă groasă. Recoltați cu o paletă această spumă într-un vas pregătit din timp și după ce zeamă rămâne simplă și nu mai face spume, se oprește ochiul de la aragaz.

Se iau pe rând turtele pregătite din timp, se țin 1-2 minute în zeamă, ca să se înmoaie puțin, după care se pun în tavă, se ung cu umplutura de cânepă, se mai toarnă deasupra 1-2 linguri de zeamă și se repetă operațiunea până se epuizează toate turtele, ultima dintre ele fiind acoperită de un strat de umplutură. Nu trebuie să fie prea înaltă, dar trebuie să aibă cel puțin 8 turte suprapuse.

La sfârșit se mai adaugă zeamă aproape până la înălțimea prăjiturii, pentru că turtele sunt foarte uscate și vor avea nevoie de acest sirop ca să se înmoaie bine și să se îmbibe.

Julfa se dă la frigider și a doua zi poate fi tăiată și servită. Dacă e rotundă, se poate tăia ca tortul, dacă e dreptunghiulară, sau pătrată se pot tăia pătrățele.

Pentru că rețeta este destul de laborioasă și dificilă, am însoțit-o de multe explicații, TIPS-uri (cu secrete ale preparării) și poze edificatoare. Folosiți-le!