Diabetul este o boalã a pancreasului (organ situat în spatele stomacului) care elibereazã un hormon numit insulinã. Aces hormon ajutã organismul sã stocheze si sã utilizeze zahãrul si grãsimea din ceea ce mâncãm.
Diabetul apare atunci când pancreasul nu produce insulinã sau produce o cantitate micã sau atunci când organismul nu rãspunde la producerea de insulinã (asa-numita rezistentã la insulinã).
Diabetul este o boalã care rãmâne pentru toatã viaþa si pentru care încã nu existã un tratament care sã-l vindece. De aceea, cei care au aceastã boalã trebuie sã învete cum sã trãiascã cu ea.
De câte feluri este diabetul?
Existã un diabet de tip I, care apare din cauza faptului cã anumite celule ale pancreasului nu mai secretã insulinã.
În organismul acestor bolnavi nu se produce insulinã sau se produce o cantitate insuficientã. Insulina necesarã este adusã în organism prin injectarea de insulinã. Distrugerea acelor celule apare într-o perioadã destul de lungã (chiar ani), iar diabetul apare mai des sub 20 de ani, desi poate apãrea la orice vârstã.
Diabetul de tip II este o boalã în care pancreasul încã functioneazã, dar nu produce suficientã insulinã pentru organism sau aceasta nu este eficient folositã. În astfel de situaþii, glucoza nu poate fi folositã de cãtre celulele organismului.
Probleme metabolice
Aceastã formã de diabet este cea mai frecventã. Ea apare de obicei peste 40 de ani, mai ales la persoanele supraponderale. Unii îsi pot controla diabetul de tip II doar prin controlul greutãþii, al dietei si prin exerciþiu fizic. Altii însã au nevoie de tablete antidiabetice ajutãtoare.
Care sunt simptomele diabetului?
Simptomele diabetului de tip I sunt:
- senzatie de sete;
- senzatie de foame, îndeosebi dupã servirea mesei;
- senzatie de gurã uscatã;
- urinare frecventã;
- pierdere inexplicabilã în greutate, desi bolnavul mãnâncã mult si are poftã de mâncare;
- obosealã, stare de slãbiciune;
- vedere încetosatã;
- furnicãturi sau amorteli la nivelul mâinilor sau picioarelor;
- rareori, pierderea cunostintei.
Simptomele diabetului de tip II sunt asemãnãtoare, dar se dezvoltã mai încet. La cele de mai sus se mai pot adãuga:
- vindecare mai înceatã a plãgilor sau a tãieturilor;
- mâncãrimi ale pielii, îndeosebi în zona vaginalã sau inghinalã.
Care sunt factorii de risc pentru diabet?
Desi cauzele diabetului sunt necunoscute, existã o serie de factori de risc a cãror prezentã creste „sansa” de a face diabet. Acestia sunt:
Diabet în familie. Dacã un pãrinte, un frate sau o sorã are diabet, riscul dumneavoastrã de a face diabet este crescut.
Rasa. Diabetul este mai frecvent întâlnit la hispanici, la afroamericani, la asiatici si la americanii nativi.
Greutatea ponderalã în exces. Dacã aveþi o greutate mai mare cu 20% fatã de cea normalã, riscul de a dezvolta diabet este mai mare.
Hipertensiunea arterialã. Nivelul anormal al colesterolului HDL (colesterolul „bun”) sub 35 mg/dl si trigliceridele peste 250 mg/dl sunt factori suplimentari de risc.
Vârsta. Riscul de a face diabet creste progresiv cu vârsta
Utilizarea anumitor medicamente: tiazidele folosite ca diuretice în tratamentul hipertensiunii arteriale, steroizii, cum ar fi Prednisonul sau Dexametazona, Hidantoina, Ciclosporina etc.
Folosirea alcoolului.
Fumatul.
Existenþa unui diabet de-a lungul sarcinii (asa-numitul diabet gestational).
Boli autoimune, virusuri etc.
Cum pot trăi mai bine împreună cu diabetul?
Pentru cã nu existã un tratament vindecãtor al diabetului, este important sã adoptati un anumit stil de viatã care vã poate face sã trãiti confortabil si fãrã complicatii. Iatã câteva sugestii:
* Faceti-vã un plan privitor la ceea ce mâncati. Sfãtuiti-vã cu un specialist în dietoterapie mãcar o datã pe an.
* Faceti exercitii fizice cel puþin de 3-4 ori pe sãptãmânã, câte 20-40 de minute. Înainte însã de a le începe, cereti sfatul medicului dumneavoastrã.
* Urmati cu exactitate tratamentul prescris de medicul specialist în diabet.
* Informati-vã în ceea ce priveste medicamentele pe care le luati (denumirea substanþei pe care o contine, denumirea comercialã) si cum actioneazã acestea.
Probleme metabolice
* Verificati-vã în mod regulat nivelul glucozei din sânge, si nu doar atunci când vã simtiti rãu.
* Încercati sã vã mentineti nivelul glucozei din sânge în limite normale (80-120 mg/dl). Dacã glicemia este mai micã de 70 mg/dl de mai multe ori într-o sãptãmânã, revedeti împreunã cu medicul specialist doza de antidiabetice pe care le luati zilnic.
Procedati la fel si dacã nivelul glicemiei este peste 160 mg/dl mai mult de o sãptãmânã sau dacã aveti douã valori consecutive peste 300 mg/dl.
* Pãstrati-vã rezultatele glicemiilor într-un carnetel special, pe care sã-l luati cu dumneavoastrã ori de câte ori mergeti la medic.
* Programati-vã pentru consultatie cel putin o datã la trei luni, dacã nu aveti alte probleme.
* Determinati-vã o datã la trei luni asa-numita hemoglobinã glicatã.
* O datã pe an, faceti un examen oftalmologic, pentru a putea identifica din vreme o eventualã retinopatie diabeticã.
* Tot anual este bine sã vã determinati nivelul microalbuminei
din urinã. Acest test mãsoarã sãnãtatea rinichilor, a inimii si a vaselor de sânge.
* Determinati-vã anual colesterolul si trigliceridele.
* Efectuati un control stomatologic cel putin o datã la sase luni.
* Dacã apar semnele unei infectii, consultati-vã medicul.
* Nu fumati!!
* Încercati un management cât mai eficient al stresului.
* Dacã plãnuiti o cãlãtorie mai lungã, luati-vã toate mãsurile de prevedere necesare (medicamente suficiente, teste etc).
* Fiti la curent cu ceea ce apare nou în tratamentul diabetului.
Cercetãrile încearcã sã vã facã viata mai usoarã.
Rolul dietei în diabetul zaharat
Tratamentul dietetic în diabetul zaharat nu poate fi înlocuit de nici un tratament medicamentos. Circa 35% dintre diabetici îsi echilibreazã boala numai prin dietã care, dupã recomandãrile publicate de American Diabetes Association, trebuie sã limiteze grãsimile, sã restrângã proteinele pânã la cantitatea recomandatã
zilnic si glucidele pânã la acoperirea deficitului.
O alimentatie bogatã în fibre se asociazã unui risc mai scãzut de a face diabet zaharat prin scãderea glicemiei dupã fiecare masã, ceea ce duce la o scãdere a necesarului de insulinã si o crestere a sensibilitãtii tesuturilor la insulinã. Fibrele au, de asemenea, un rol important în tratamentul tulburãrilor metabolismului lipidic, frecvent întâlnite în diabet, si previn constipatia, diareea si unele forme de cancer. De aceea este necesarã o ratie de 30-40 g/zi de fibre vegetale.
Un risc crescut de diabet zaharat poate fi legat si de supraalimentatie, mai ales când aceasta se asociazã cu obezitatea si sedentarismul.
Tratamentul dietetic este o parte integrantã a planului terapeutic general la pacientul diabetic. La multi dintre diabeticii de tip II, dietoterapia poate constitui metoda predominantã de tratament.
Având în vedere cã majoritatea pacientilor cu diabet de tip II sunt obezi, în primul rând se recomandã reducerea aportului caloric.
Atunci când restrictia caloricã este corectã, se va înregistra o scãdere a greutãtii corporale, care, la rândul ei, va avea efecte favorabile asupra evolutiei bolii. Cele mai indicate sunt regimurile cu restrictie moderatã de calorii. Cu cât debutul diabetului de tip II este mai recent, cu atât va rãspunde mai bine la mãsurile de
normalizare a greutãtii corporale.
În al doilea rând, diabeticul trebuie sã aibã grijã de modul cum îsi împarte mesele pe parcursul zilei. În acest sens, trebuie sã tinã cont de urmãtoarea regulã: caloriile consumate cu ocazia meselor principale trebuie împãrtite cât mai egal pe parcursul zilei, pentru a nu suprasolicita capacitatea de metabolizare a organismului prin mese disproportionat de bogate. În plus, în cazul diabeticilor la
care se administreazã insulinã, este strict necesar ca servirea meselor sã fie corelatã în timp cu administrarea insulinei.
În al treilea rând, dieta în boala diabeticã trebuie sã fie corectã si din punctul de vedere al proportiei de factori nutritivi. Multã vreme s-a crezut cã diabeticul trebuie sã reducã simtitor aportul de glucide si sã consume mai multe proteine si lipide. Acest punct de vedere este deja depãsit. La ora actualã se considerã cã alimentatia unui individ sãnãtos si care se alimenteazã corect nu diferã semnificativ, în ceea ce priveste proportia diferitilor factori nutritivi, fatã de bolnavul diabetic.
Referitor la glucide, cel mai bine folosite sunt cele provenite din cereale, legume si fructe, care au si avantajul de a fi bogate si în fibre alimentare, acestea întârziind absorbtia glucidelor. Se recomandã o dietã în care glucidele complexe sã fie majoritare fatã de glucidele simple.
Legumele verzi pot reduce nivelul glicemiei. Adãugate unei diete cu un continut redus în grãsimi, se poate realiza un control destul de bun asupra formelor mai usoare de diabet zaharat. Dar chiar si la un diabet tratat cu insulinã, o dietã bogatã în alimente naturale poate reduce necesarul de insulinã.
Studiile experimentale aratã cã administrarea de cafeinã (cafea si alte produse cu continut de cafeinã), la sase ore de la administrare, produce o crestere a glicemiei de douã-trei ori mai mare la diabetici decât la sãnãtosi, la acestia din urmã putând apãrea chiar hipoglicemia, motiv pentru care trebuie evitatã.
Nitratii si nitritii, folositi drept conservanti, pot avea, de asemenea, un efect hiperglicemizant.
Ritmul meselor trebuie sã fie regulat, pentru a permite functionarea
în limite acceptabile a pancreasului bolnav.
De asemenea, mâncatul în grabã favorizeazã aparitia unei fluctuatii a nivelului
glicemiei. Ultima masã trebuie luatã cu cel puþin douã ore înainte de culcare, fiind utilã însã o gustare usoarã chiar înaintea culcãrii, când bolnavul ia medicamente antidiabetice, pentru a preveni aparitia hipoglicemiilor nocturne.
Fatã de aceste recomandãri, pacientii care primesc insulinã, pentru a scãdea intervalul din cursul noptii, între douã administrãri de insulinã, vor consuma micul dejun cât mai devreme, iar cina ceva mai târziu. Mesele principale vor urma injectiilor de insulinã.
Recomandãrile pentru bolnavul diabetic, fãcute de American Diabetes Association, sunt urmãtoarele:
* Mentinerea unei greutãri corporale ideale.
* Limitarea aportului proteic la 0,8 g/kgcorp (deci, o persoanã de 70 kg poate consuma zilnic cel mult 56 g de proteine)
* 55% din totalul caloriilor trebuie asigurate de glucide.
* Restrictia aportului de grãsimi la cel mult 30-35% (sau chiar mai putin) din totalul caloriilor, iar dintre acestea, sub 1/3 sã fie grãsimi saturate si polinesaturate si peste 13% sã fie mononesaturate * Aportul de colesterol sã fie redus la mai puþin de 300 mg/zi.
* Dintre glucidele consumate, trebuie sã fie cel puþin 40 g/zi de
glucide nerafinate, cu fibre.
* Utilizarea îndulcitorilor este acceptatã numai în cadrul recomandãrilor anterioare.
* Aportul de sodiu (sare de bucãtãrie) trebuie limitat la 1g/1000 kcal consumate.
În mod practic, articolele alimentare care pot fi consumate fãrã restrictie de bolnavul diabetic sunt cele cu continut de glucide de sub 5%: ardei grasi, castraveti, conopidã, ciuperci, fasole verde, dovlecei, vinete, rosii, ridichi, salatã verde, spanac, lãmâi, pepeni, grepfrut.
De asemenea, diabeticul mai poate consuma: telemea, cascaval, brânzã topitã, ouã, unt (maximum 10 g/zi), smântânã si uleiuri vegetale (maximum 50 g/zi).
Probleme metabolice
Într-o cantitate mai limitatã, desi contin 4% glucide, pot fi consumate: laptele, iaurtul, brânza de vaci, casul dulce.
Pot fi consumate, dar cu moderatie: ceapa, morcovii, telina, sfecla, ciresele, coacãzele, cãpsunile, portocalele, mandarinele, fragii, merele si alunele.
Sunt categoric interzise: zahãrul, mierea, preparatele de patiserie cu continut de zahãr, gemurile, rahaturile, halvaua, ciocolata. De asemenea, dintre bãuturi, nu vor fi consumate sucuri rãcoritoare (Cola, Fanta etc.) si nici alcool, preferând ceaiul din plante sau laptele.
Dintre fructe, cel mai mare continut de zahãr îl au strugurii, prunele, perele, unele mere, bananele, curmalele si stafidele. În situatiile în care este necesarã îndulcirea anumitor alimente (ceai, compot, brânzã de vaci, iaurt, prãjituri), aceasta nu se va face cu zahãr rafinat, ci cu zaharinã.
Privind boala în ansamblu, trebuie retinut faptul cã, desi insulina poate fi înlocuitã prin medicamente, pancreasul rãmâne un organ bolnav, la care mecanismul de secretie a insulinei nu va fi niciodatã refãcut, indiferent de metoda terapeuticã încercatã. Dieta diabeticã nu este de fapt un regim, ci un plan de alimentatie, si încã unul care reprezintã o alternativã sãnãtoasã pentru oricine. Procedând
astfel, diabeticul va ajunge sã-si controleze boala, iar nu boala va
controla bolnavul.
Sursa: Dr.Leonard Azamfirei din cartea "E BINE SA STII!" sfaturi pentru oameni sanatosi si ....bolnavi