As putea sa va vorbesc despre spagile care se dau in spital , despre conditiile mai mult sau mai putin bune , despre speranta de viata reala , care este mult mai mica decat cea oficiala . Nu am sa fac acest lucru. Eu nu cred ca o necesara reforma a sistemului sanitar poate fi facuta inaintea unei reforme a societatii .
In spitale ajungem doar cand suntem copti de bolnavi si de multe ori acolo ne petrecem ultimele clipe de viata . Nu avem timp sa vedem adevarata fata a angajatilor . Noi stim doar ca suntem bolnavi si ca doctorii si asistentele trebuie sa ne faca bine . Nu ne gandim niciodata la cei care ne trateaza , care pana la urma sunt tot oameni . Au si ei limitele lor, au probleme de sanatate asemenea noua . Pe multi dintre ei problemele personale nu ii afecteaza , deoarece acestia aproape ca nu au viata personala . Desi unii dintre dansii au 40 de ani , nu au avut timp sa-si intemeieze o familie , mananca in spital si acasa se duc doar ca sa doarma . Sigur, puteti spune ca nu i-a obligat nimeni si va veti gandi la buzunarele pline cu bani. Doctorul Pescamosca a murit singur, intr-o camaruta din spitalul cu care se identificase . Asa ii vreti pe toti , niste sfinti , recompensati doar de Dumnezeu ? Eu vreau sa vorbesc despre oamenii care isi sacrifica viata personala si sanatatea pentru ca sa ne fie noua un pic mai bine . Noi le reprosam multe , dar dansii sunt mereu aceiasi , pacientii se schimba si vin cu aceleasi probleme , uneori le mor in brate si asta zi si noapte . Ei, cei mult huliti , ne-au oferit zile , luni si ani in plus de viata . Nu ne pot oferi nemurirea si nici nu pot iesi din contextul social in care actioneaza .
De dimineata si pana tarziu in noapte , personalul medical executa un dans epuizant cu Moartea . Dansand , ei ard in vapaia propriei vocatii , dau din prea plinul harului pe care il au si , e adevarat , primesc in schimb bani , poate multi bani . Se spune ca nu iti poti cumpara fericirea cu bani , dar poti cumpara cei mai buni inlocuitori. Asa o fi, dar nu stiu daca poate cineva sa rascumpere tineretea pierduta , zilele si noptile petrecute fata in fata cu Moartea. Sunt convins ca , macar o data in viata , ati dat piept cu Doamna cu Coasa si v-ati infiorat, poate ca ati fugit din calea ei si v-ati alungat pana si din memorie acele clipe de groaza, pentru a nu avea cosmaruri. Dar daca ar trebui sa fiti in locul mult hulitului personal medical, sa traga de dumneavoastra zi si noapte, tot felul de insi cu toate plagile posibile, Mizeria Umana la Absolut? Daca ar trebui sa priviti Moartea in ochi toata viata voastra? Ce ati spune daca ar trebui sa va intoarceti seara in casa , poate opulenta, dar in care nu va asteapta nimeni, pentru ca nimeni nu se casatoreste in absenta si nici nu isi construieste o viata conjugala de unul singur?
Va veti reveni din uimirea pe care v-am provocat-o si , cu gandul la banii multi pe care i-ati aruncat in spitale , uneori fara folos , veti spune ca e datoria lor, nu i-a obligat nimeni si ca dumneavoastra munciti pentru mult mai putini bani .
Eu nu am prezentat viata unui medic sau a unei asistente fara har si nici nu am vorbit despre cei care isi petrec viata intr-un loc caldut . Eu v-am vorbit despre aceia , putini la numar , care duc o lupta continua la cele mai inalte cote de stres. Carora le rasuna tot timpul in urechi ”glasul lumii plangand ”. De care trag disperati bolnavi veniti din toata tara .
Nu vreau sa comentez nici de ce sunt atat de putini , nici de ce sunt generalizate si aproape obligatorii ”platile informale”, eu vreau sa va intreb pe dumneavoastra daca este normal ca niste oameni de exceptie sa fie nevoiti sa faca sacrificiile pe care le-am pomenit ? Sunt convins ca nu doar asa se poate ajunge la performanta . Sunt ferm convins ca , daca ar fi mai multi , mai bine platiti si ar avea aparatura si medicamente de ultima generatie, ar putea sa aiba si o viata personala , sa se bucure ca niste oameni ce sunt si de placerile firesti ale vietii . Pentru ca prin acest ”joc” al vietii si al mortii trecem toti O DATA !