Tort de Dragobete

Cuptorul se incalzeste la 190C. Tapetam cu ulei si faina (nu ca mine... ca am uitat de faina :D) o forma rotunda (eu am folosit una de chec, cu gaura in mijloc - mi-a iesit un tort inaaaalt :D).

Blatul:

Batem albusurile spuma cu un praf de sare, apoi adaugam zaharul si mixam pana cand compozitia capata luciu si se tine de paletele mixerului. Galbenusurile se adauga pe rand, apoi ciocolata topita pe baie de aburi, iar la final inglobam faina - amestecata in prealabil cu praful de copt si migdalele macinate - cu miscari usoare de sus in jos, cu o lingura mare.

Turnam compozitia in forma si tinem la cuptor pana cand nu mai lipeste si trece testul scobitorii. Cand e gata, blatul scos din cuptor se tine in forma inca 5min, apoi se rastoarna cu grija pe un gratar unde se raceste complet.

Crema:

Frisca se mixeaza pana la consistenta potrivita, apoi se adauga crema de branza si gemul si se omogenizeaza.

Sirop:

Zaharul se topeste in apa pe foc, apoi se adauga pliculetele de ciocolata calda. Cand s-au dizolvat, siropul se tine la racit.

Glazura:

Ciocolata si untul se topesc in frisca pe baie de aburi. Glazura se tine 5min la racit, dar nu mai mult, altfel se intareste.

Asamblare:

Blatul se taie in trei, se insiropeaza bine si se umple cu crema, inclusiv deasupra ultimului strat de blat. Se aseaza feliile de waffles peste care va curge glazura, apoi decoram cu restul de bombonele & co.

Pentru "parul de zane", caramelizam zaharul si cu o lingurita luam cate putin si tragem in fir subtire in jurul tortului. Cu cat e caramelul mai fierbinte, cu atata firul va fi mai subtire. Restul de caramel se rastoarna pe o suprafata de lemn si se sparge.

Si pentru ca e o ocazie speciala, vreau sa amintesc tuturor bucatarasilor cateva strofe din cea mai frumoasa poezie romaneasca:

Luceafarul - Mihai Eminescu

"(...)Din umbra falnicelor bolţi
Ea pasul şi-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colţ
Luceafărul aşteaptă.

Privea în zare cum pe mări
Răsare şi străluce,
Pe mişcătoarele cărări
Corăbii negre duce.

Îl vede azi, îl vede mâni,
Astfel dorinţa-i gata;
El iar, privind de săptămâni,
Îi cade dragă fata.

Cum ea pe coate-şi răzima
Visând ale ei tâmple
De dorul lui şi inima
Şi sufletu-i se împle.

Şi cât de viu s-aprinde el
În orişicare sară,
Spre umbra negrului castel
Când ea o să-i apară. (...)"

 "Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.", Liviu Rebreanu ("Jar")

Reteta participa la provocarea "Dulce Romanie"