Minunat Florina,cunosc locurile de unde vii tu,ti-am mai zis cred ca am locuit si noi o perioada in Alba iar mama mea este albaiuleanca frumos prezentat,am salvat la favo
oooooooooooooooooooooooo, chiar acum o saptamana am mancat placinte din astea la Alba-Iulia si te rog sa ma crezi ca acuma salivez de pofta.sunt grozav de bune,un deliciu ce mai.......................
Diana...merita sa vii chiar daca esti putin departe..vin f multi oameni din alte orase..este un obicei frumos si...asa e ..placintele si vinul sunt bune bune
Cris stiu ca mi ziceai de Alba Iulia..pozele facut esunt din sarbatoarea din anii trecuti dar o sa merg si saptamana viitoare la parinti si o sa particip din nou la aceasta serbare..sper sa ti iese reteta daca o sa o incerci
Luk Si eu am fost cu Medi la Alba Iulia si am mancat bunatati din astea cu urda(dulci), varza sau telemea....au fost o nebunie
Si la noi se fac dar...putin mai altfel...minunate
Ce sat frumos si ce nume deosebit. Nu pot sa cred ca aceste minunate obiceiuri se mai pastreaza. Sunt incantata de ce spui tu, draga mea. Nu am fost in aceasta zona, dar acum sigur va face parte din planurile mele de vacanta.
Si cu asta ai spus totul!!! Ce minunat, ce frumos se pastreaza traditiile in satele romanesti, mi se umple sufletul de bucurie cand vad astfel de momente, ce placintele superbe legate de amintiri de suflet...multumesc pentru fotografii si reteta