Sunt cunoscute în toată lumea, de când omenirea a descoperit focul şi a învăţat să coacă. Sigur, până prin secolul al VII-lea (când încă nu se descoperise utilizarea zahărului), nu prea erau dulci. Se pare că persanii au fost cei cu ideea creatoare; iar în timpul cuceririi Spaniei de către musulmani, ele au ajuns în Europa. S-au răspândit cu uşurinţă, apoi, de-a lungul şi de-a latul globului, pentru că sunt mici, delicioase, consistente şi pot fi transportate fără probleme. În secolul al XIV-lea, erau deja vedete la toate nivelurile societăţii, de la bucătăriile regale şi până la vânzătorii de stradă. Americanii le spun „cookies”. Britanicii îi denumesc „biscuits”. Noi îi numim uneori „fursecuri”, alteori „biscuiţi”. Nu am găsit încă o delimitare clară între fursec şi biscuit. După DEX, biscuitul este un „produs alimentar bine deshidratat prin coacerea unui aluat de prăjitură, tăiat în diferite forme”; iar fursecul este o „prăjitură mică și uscată, făcută din diferite aluaturi fragede, având forme variate”. Adică, uscate sunt amândouă. Mici şi crocante de asemenea. Ambele pot fi glazurate. Conţinutul este acelaşi: zahăr, ouă, unt, făină plus arome. Sigur, dacă bucăţica aia mică, dulce şi crocantă conţine fructe sau chipsuri de ciocolată, e clar fursec. Dar există şi fursecuri simple. Ba, mai mult, există şi fursecuri de post :)
Margarina se mixează cu zahărul tos şi zahărul vanilinat până când se obţine o cremă. Se adaugă sucul de lămâie, apoi făina în ploaie cernută cu paraful de copt şi bicarbonatul. La sfârşit se frământă cu mâna (eventual se mai adaugă puţină făină). Aluatul final trebuie să fie legat şi nelipicios. Eu l-am împărţit în două şi am colorat (la alegerea copiilor) cu un strop de verde şi respectiv unul de roz şi am mai frământat să omogenizez. Se înfăşoară în folie alimentară şi se dă la rece 30 minute.
După 30 minute se porneşte cuptorul şi, până când se încinge, ne apucăm să facem fursecurile. Aluatul nu se mai frământă. Se întinde pe masa de lucru pudrată cu făină, într-o foaie de 3-4 mm grosime. Se decupează nasturii cu cercul mai mare, apoi se trasează marginea nasturilor, apăsând uşor cu cercul mai mic, numai până la jumătatea grosimii aluatului. Găurile nasturilor le-am făcut cu un vârf pentru decorat, dar se pot folosi şi alte ustensile (paie pentru suc, scobitori).
Năstureii se aşază într-o tavă, pe hârtie de copt, şi se introduc în cuptor, la foc mediu, 10-15 minute (dacă sunt mai subţiri se coc mai repede). Din compoziţie mi-au ieşit 3 tăvi cu fursecuri (circa 80 bucăţi).