Adică o mâncare aşa mai „de la ţară”.Nu vă lăsaţi amăgiţi de aspectul mai puţin estetic,vă garantez că sunt foarte buni.Cel puţin mie îmi aduce aminte de de copilărie şi de mâncărurile pregătite de bunica mea.Nu erau fiţoase,folosea ingrediente obişnuite şi la îndemână,dar erau făcute cu multă dragoste.Iar m-am aşternut la poveşti,mai bine să vă spun reţeta,că nici măcar nu primesc galbeni pe vorbele astea.
Pentru început am pus o hârtie de copt pe gratarul aragazului.Am pus cartofii spalati pe gratar,am pus putin ulei pe fiecare si i-am presarat cu sare grunjoasa.I-am lasat sa se coaca.I-am mai întors din când în când.
Când s-au copt i-am scos,i-am lasat sa se raceasca ,apoi i-am curatat si i-am taiat cubulete.
Iaurtul l-am amestecat cu ceapa verde si verdeata taiate marunt.
Am pus sare si piper peste cartofi,apoi sosul de iaurt si i-am amestecat usor sa nu se zdrobeasca.I-am amestecat direct în vasul de ceramica in care i-am pus la cuptor.
Deasupra am razuit cascaval si am pus la cuptor pana cand s-a topit cascavalul si s-a rumenit putin.
Cam atât a durat mâncarica mea.Sigur ca era altceva daca cartofii erau copti în cuptorul bunicii.