Fortune cookies (fursecuri cu răvaşe)

Amestecăm ingredientele uscate, formăm o gaură în mijlocul lor şi turnăm uleiul, esenţa şi apa. Amestecăm bine. Va rezulta o cocă tare şi bine legată. Albuşurile, bătute puţin, doar cât să facă spumă la suprafaţă, le adaugăm în două serii peste restul ingredientelor (adică întâi jumătate, apoi a doua jumătate). Vom obţine o compoziţie curgătoare, destul de subţire, asemănătoare cu cea a clătitelor (dacă e nevoie, se mai ajustează din apă respectiv făină). Luăm cu lingura din compoziţie, punem în tavă, întindem cu dosul lingurii, în strat uniform şi foarte subţire, cât să capete forma unui cerc cu diametrul de 8-9 cm şi dăm tava la cuptor pentru câteva minute (până când suprafaţa fursecului îşi pierde luciul). Durează 10 minute, la foc moderat.

În momentul în care scoatem tava din cuptor,  trebuie să avem pregătite, cât mai la îndemână următoarele: un tocător de lemn (pe care vom împacheta fursecurile), hârtiuţele cu mesaje (dacă sunt mai mari, trebuie împăturite, astfel încât să încapă în fursecuri) şi o cană (pe marginea căreia vom îndoi frusecurile).

Imediat cum scoatem fursecurile din cuotpr, avem 5 (cinci!) secunde pentru a-l prepara:

1. Secunda 1: dezlipim fursecul de tavă (ne ajutăm cu o spatulă)
2. Secunda 2: îl punem pe tocător (am spus lemn şi nu altceva, pentru că lemnul are o temperatură neutră şi nu grăbeşte răcirea fursecului; am putea să lucrăm şi direct în tavă, dar fiind foarte încinsă, riscăm să ne ardem la degeţele – eu una nu m-am riscat :) )
3. Secunda 3: aşezăm hârtiuţa cu mesaj
4. Secunda 4: pliem fursecul, apăsând cu degetele să se lipească marginile
5. Secunda 5: punem fursecul pe marginea cănii, cu marginile lipite in sus şi tragem de colţuri în jos, în aşa fel încât să capete forma binecunoscută

Fiind atât de subţiri, ei se răcesc şi se întăresc repede, motiv pentru care trebuiesc manevraţi rapid, cât sunt încă fierbinţi.  De aceea, cine face aşa ceva acasă, pregăteşte numai câte un cookie sau doi odată. Eu am avut de făcut 40, aşa că nu mi-a surâs ideea să stau pe lângă cuptor juma’ de zi, cu atât mai mult cu cât mai aveam şi altele de făcut. În afară de asta, am stricat câţiva, până când m-am obişnuit să lucrez cu ei fierbinţi şi să-i îndoi corespunzător (deşi studiasem mult tutorialele video de pe internet, şi înţelesesem perfect cum stă treaba, s-a dovedit încă odată că teoria fără practică e „vax albina”, vorba maestrului Dem Rădulescu :)) ). Eu i-am făcut în tigaia pentru clătite, pe flacăra cea mai mare a aragazului dată la maxim, şi au mers brici – a durat cam 3 minute la fiecare, din momentul în care il puneam cu lingura în tigaie şi până când îl aşezam, gata împăturit, în bol. Era ca şi cum făceam clătite, şi mi-a fost mult mai uşor decât în cuptor.

Cam asta a fost întâlnirea mea cu „fortune cookies”. Nu mi se par migăloase, poate doar consumatoare de timp – dar nu e nevoie să facem 40 deodată, cum am făcut eu :))