Coliva de grau

Fiind catolica la noi nu se face,dar am gustat la un parastas si mi-a placut

Da, Lau, e foarte bună și place multora...Mulțumesc!

Si mie imi place mult!

Interesant,nu am mai auzit!

Si mie imi place!

Buna!

Pun rețeta la favorite, eu nu am făcut până acum. Dar va veni o vreme când va trebui să fac. Deocamdata face mama.

Ce introducere frumoasa si instructiva... Nu stiu daca am mancat vreodata Coliva, caci in familiile noastre nu avem ortodocsi; dar in copilarie am avut o vecina care ne dadea ca pomana, in prag de primavara, un castronel cu "ceva" bun-bun cu multa nuca, pe care "ma bateam" cu fratele meu; mama sustine ca era Coliva, tata - ca ar fi fost Mucenici cu zeama... (???) Noi folosim grau de la firma Ebly drept garnitura sarata, in loc de orez; dar cum facem rost de nuca, a promis Tata sa ne faca Coliva dupa reteta Dvs (arata minunat!). Multumim ptr idee!

imi place, dar nu vreau sa vina prea curand vremea cand va trebui sa fac si eu

(ca tot n-am scris destul... ) Pana acum, singura mea notiune (amintire) legata de Coliva, era din romanul Arta Conversatiei (I.Vulpescu), una dintre cartile mele cele mai dragi, in Lb. Romana... Povesteste acolo eroina principala (Sanziana?) cum leganase de mica, impreuna cu mama si bunica sa, deasupra mormintelor/in biserica, farfurii cu Coliva, incantand in acelasi timp "Vesnica Pomenire... Vesnica Pomenire...". Ce amintiri mi-ati trezit! Si ati dat "notiunii" abstracte, o imagine reala!

Dragi bucătărași, nu trebuie să vă întristeze ideea de colivă. Ar însemna că nu credeți în nemurire. Ar mai însemna că nu vreți să faceți un gest simbolic și creștinesc pentru înaintașii voștri... Coliva este ceva bun care ne trimite cu gândul spre infinit. Este legătura noastră cu cei plecați dintre noi...

Mulțumesc frumos, Navidad, pentru considerațiile elevate și pentru aprecieri. Tatăl dumneavostră nu trebuie să facă o colivă, ci pur și simplu un grâu fiert. Coliva se face pentru ritualuri religioase și are ca decor o cruce. Grâul fiert este un desert asemeni aceluia care a fost la începuturi, când a apărut, ca hrană pentru creștini. Când voi avea timp, voi posta și rețeta pentru grâu fiert care nu diferă decât în consistență și decor, de colivă, dar nu este în amintirea celor care au murit, ci în aceea a creștinilor care au refuzat batjocura împăratului roman despre care am scris în introducere. Grâul fiert este un desert al celor vii și are exact același gust și aceleași ingrediente.

Interesanta descrierea...in zona mea n-am pomenit de platouri cu fructe si altele , eu stiu ca se duce coliva...in fine cred ca depinde si de zona....singurul lucru care nu-mi place este decorarea colivei cu bomboane, jeleuri si alte chestii si folosirea nucii de cocos....dar si aici depinde de gusturi....

Si mie imi place cu nuca, coaja de lamaie si esenta de vanilie, fara decorare cu bomboane, jeleuri! Am fost nevoita sa pregatesc anul trecut cand a decedat socrul si apoi la pomeniri dar graul l-a fiert soacra mea, eu m-am ocupat de gust si aranjarea de final!

Eu recunosc ca imi place coliva, dar in special facuta de mine si de o matusa. Am mai mancam din alte parti, dar era lipsita de gust si arome si nu mi-a placut. Noi mai fierbem cateodata in post, doar pentru ca sa o mancam!

In zona noastra nu se face, dar am mancat si ne-a placut tare mult. Eu as face asa ceva dar pentru a manca noi, acasa! Iar introducerea este de nota 10!

Mulțumesc frumos, Mirela! Într-adevăr este foarte bună, iar ca să mâncăm mai des, dacă ne place, putem face grâu fiert... Voi posta în curând și această rețetă, deși nu diferă prea mult ...

Și mie îmi place coliva foarte mult, iar cea pregătită de tine e fix pe gustul meu. Din păcate, am mâncat recent la înmormântarea bunicii soțului meu.

Oana, îmi pare rău pentru bunica ta, Dumnezeu s-o ierte, dar știi că așa se procedează în asemenea momente...! Mâncăm coliva în amintirea celor plecați dintre noi...

Respectand reteta Dvs de Coliva, am facut ieri, pentru brunch-ul de azi, "grau fiert". Nu ne-am imaginat ca poate fi atat de delicios!... eu am facut mari eforturi sa nu-l decimez inainte de a-l servi, familia a lins cupele in care l-am servit (ca desert), desi eram deja toti "plini ochi"! Cu ocazia asta ne-am amintit ca in perioada in care am stat in Malta, am avut o menajera din Creta, care facea un preparat asemanator, anume grau fiert + miere, susan prajit (sau migdale prajite tocate marunt), stafide si scortisoara; ea spunea ca este una din retetele "Cretei antice", iar in retetarul mamei figureaza ca "Itrias"; il facea in cantitate mai mare si il mancam la micul dejun cu lapte rece, pe post de "cereale". Multumim ptr reteta si idee!

Mă bucur foarte mult că ați făcut și ați apreciat grâul fiert. Într-adevăr este foarte bun. N-am mai făcut de mult, dar voi face, cât de curând. Cred că la originea rețetei din Creta antică este tot îndemnul adresat de episcopul Eudoxie creștinilor, de a mânca grâu fiert cu miere, ca să nu cumpere din piețe produsele agricole batjocorite la ordinele împăratului roman. Vă mulțumesc frumos pentru aprecieri!