Mama bunicii din partea tatalui meu a fost o femeie foarte credincioasa si drept urmare bunica visa calendarul si obiceiurile religoase, dar nu avea nicio alta treaba cu credinta stramoseasca decat ca-i cunostea la perfectie toate dogmele.
Bunica mea a fost o femeie foarte primitoare. Ii ospata din belsug pe toti ce-i care-i treceau pragul si avea o prietena abonata la mancarea sa. Aceasta era femeie credincioasa, tinea toate posturile cu strictete si bunica mea nu se certa cu dansa din motive privite ca fiind copilaresti si prin urmare, atunci cand i se cerea mancare de post, ii oferea o ciorba de legume si zarzavat. Numai ca bunica mea considera ciorba asta o zeama lunga fara niciun gust daca nu avea uneori niste afumatura si obligatoriu oua baute din belsug, cat sa stea drept polonicul in oala. Asa ca dadea la o parte afumatura si ouale batute servindu-i apoi ciorba fara niciun pic de remuscare.
O astfel de ciorba vreau sa va prezint si eu, in speranta ca pacatele-mi vor fi iertate sau macar bine apreciate de catre cei care nu stiu sau nu pot sa tina post.
Fie postul cat de greu, baconul afumat ( pus la prajit pentru a insufleti un pic searbada ciorba de post) nu a facut rau la nimeni si poate ca a alungat dracii din mintea celor care au ajuns sa viseze prohibitele mancaruri de dulce. Cand baconul devine usor crocant punem legumele taiate cum ne pricepem mai bine, adaugam apa ( 2-3 litri ) si lasam la fiert. Spre final adaugam si stevia spalata si tocata, dupa care punem sucul de rosii. Gustam si potrivim gustul cu ce avem la indemana (sare si piper ).
Oricat m-ar chinui remuscarile, odata ce m-am spurcat cu baconul afumat si prajit, nu-mi mai ramane nimic altceva de facut decat sa-mi alin teama de caznele ce ma pasc in oala cu smoala si pucioasa din Iad, domolind focul rusinii si al remuscarilor, cu trei oua batute si prajite in ulei, care se rup apoi in bucati mai mici si se pun la sfarsit in ciorba mea de post.
Dupa 2 minute oprim focul si presaram deasupra leustean tocat.
A, era sa uit ceva ce va poate ajuta la digerarea acestei retete: bunica mea „ajusta” ciorba ca sa o faca de post doar pentru ca ura singuratatea. Prietena bunicii mele, abonata la cafeaua de dimineata (intr-o perioada cand nu se gasea si era foarte scumpa) si la mesele ei bogate, respecta dogmele religioase, dar in rest era aidoma majoritatii romanilor: scopul ii scuza mijloacele si eu cred ca Dumnezeu ii oferea „postul” ce i se potrivea... Voi chiar ati crezut ca era atat de proasta incat nu-si dadea seama ca ciorba bunicii avea un gust mult prea bogat ca sa fie de post? Dar stiti ce se spune: pacatul e al celui care ofera, nu al celui care zice mersi ca a mai scutit o masa.
In ceea ce o priveste pe bunica mea, a murit in Postul Pastelui (cel mai lung post al anului) datorita complicatiilor aparute dupa ce, diabetica fiind, a mancat (de pofta, nu postea) un castron mare cu salata de fasole boabe. Murind in Postul Pastelui , s-a impartit pentru sufletul ei mancare de post timp de 40 de zile, bineinteles fara oua sau afumatura.
1
Un paharel de tuica face „ciorba de post” a bunicii mai usor de digerat, dar nu ajuta si la digestia moralei , pentru ca la o astfel de reteta rad toti : ipocritii, prostii si desteptii, insa fiecare are alt motiv.
2
pastaile de fasole si dovleceii se adauga in ciorba mai spre final, intrucat acestea fierb mult mai repede.