Amintiri din copilarie- Alivanca moldoveneasca

Copilaria mea, si mai ales vacantele mele de vara...lasate in urma, undeva in nordul tarii, unde se agata harta in cui. Intr-un satuc mic, langa un altul cu un nume de...substantiv comun:”Mamaliga”, cum radeam noi, nepotii adunati in casa la Mamaie. Era un tinut pitoresc, casele erau majoritatea din chirpici (amestec de balega si paie) , si toate aveau ca anexe camara de mancare si camara cu lemne. Si, din curtile tuturor, nelipsita bucatarie de vara (unde mancam la o lampa cu gaz), cu cuptiorul in fata. Cei cu casa de caramida erau “boieri”, si daca erau 3 in tot satul: “primarili”(primarul), crasmarul si popa. Mijloacele de trnsport? Caruta, cu roti de lemn si bicicleta. Si, foarte rar, vara, trecea cate o masina, si atunci, toti copiii de prin vecini ieseam la poarta si strigam, fericiti:”Daaaaciaaaaa!!!”,”Traaaabaaant!”.

Jocurile noastre erau strans legate de munca din gospodarie (si acum imi dau seama ce smechera era mamaia!), si toate erau o competitie: intrecerea la “strans de buruian din papusoi pentru purcei”, cine aduce mai multe galeti de apa de la fantana, cine curata mai multi catei de usturoi, iar castigatorul avea onoarea de a face mujdeiul in mojar, pentru pastai. Alte intreceri erai la ...scos cartofii, maturat ograda, cules zarzarele, ciresele, adunat zmeura, dar cu grija, sa ne ferim de vreun sarpe, la taiat lemnele, nuielele, si aliniat cu grija in camara, la dat stiuletii de papusoi pe masina, batut pastaile, impletit funiile de usturoi sau ceapa... Frumos, nu?
Insa amintirile care m-au urmarit, ani la randul, sunt cele ale bucatelor: borsul cu smantana, mancarea de pastai, chisleacul, cirul, scrobul, strujanasii, mamaliguta aburinda, turtitele, magiunul de perje, dulceturile, mai ales cele de cirese negre si trandafiri, ascunse cu grja pe dupa soba, prin salon...Si, bunatatea suprema...alivanca, facuta doar la hram sau cand veneau musafiri de la oras. Pentru o alivanca dodoloata avem nevoie de: