Postat de portiadelumina in Cu de toate pe 30 Noi 2015 | 4354 vizualizari
Eu nu te-am cunoscut purtand vesmintele preotesti,dar chiar si in lipsa lor,nu ai uitat nici un moment de "alegerea" ta de a ne fi parinte,de a pune nevoile noastre inaintea propriilor nevoi,de a gasi vorba potrivita in functie de interlocutor.
Nu-i putin lucru ca generatii diferite sa-ti calce pragul bisericii,fiind deopotriva pentru toti "taica parinte".
De multe ori cand am o dilema,ma gandesc "oare cum m-ar sfatui Padre?" si stiu ca imi vei raspunde cu gentilete chiar si atunci cand poate meritam o mustrare.
Vrednic esti parinte,sa ne traiesti ani multi binecuvantati.
Zic si aici ))))
Zi, că zic şi eu, dar nu ca dincolo, zic ca aici. ) Mulţumesc frumos, Die că mă accepţi/acceptaţi cu cele bune şi rele ale mele, cu minusurile şi eventualele plusuri, că-mi ascultaţi poveţele şi că-mi criticaţi caricaturile de reţete.
Eu am scris cam mult acolo, dar fac un rezumat aici. Fiecare om îşi are rolul şi rostul în ceea ce face, zideşte li clădeşte. Respectul poate da alt sens relaţiilor interumane. Este atât de minunat să iubeşti oamenii, să-i respecţi, să-i înţelegi. Poate nu mereu ne facem treaba cu prea multă plăcere, poate nu toată lumea îşi câştigă pâinea dintr-o profeie, meserie din pasiune, dar a respecta pe cei din jur şi munca pe care o faci trebuie să fie o datorie umană. Preoţii, duhovnicii trebuie să rămână modele, suflete mari şi bune pentru o societate atât de greu încercată. Doamne Ajută Părinte drag!
Zici tu că ai scris mult, Melinda, dar când mă uit cât scriu eu, îmi vine să fug numai gândind că le răpesc oamenilor din preţiosul timp pentru a citi cuvintele mele simple. Tu ai scris un pic mai mult ca alti prieteni, dar ai scris frumos, ai scris şi pe cele care te dor, dar şi pe cele care-ţi dau bucurie, toate filtrate prin experienţa de viaţă. Îţi mulţumesc frumos şi aici pentru gândul bun! Seară mununată să ai!
Eu zic, ca mereu ma mananca limba, dar nu pot sa nu te respect, ca om, ca preot, da , ca preot ca pe popi i-as pune la stalpul infamiei.....pentru mine esti un Om in adevaratul sens, si stiu ca o sa zici cu modestia caracteristica ca un Om simplu de la tara ca si tu ''le mai dai de gard'', dar nu ca mine, dar ce sa fac, nu toti suntem perfecti......si daca imi aduc bine aminte ''ti-am pupat mana''........probabil ca iar scriu aiureli, dar sunt ale mele si orice as face sau as zice imi asum cu varf si indesat....
PS. Apropo, cand pleci cu colinda prin sat, ca vreau si eu sa mananc covrigi si sa beau ceai cald?
Cleme, plec când pleacă toată lumea, că doar n-i pleca după anul nou, nu?
Dau de veste dacă e, ori dacă nu-s crezut, vin apoi cu pozele de rigoare.
Doamne ajuta , Parinte !!!Nu este usoara misiunea de slujitor al Sf. Altar , munca cu oamenii nu este usoara . Preotul raspunde de turma incredintata si nu este simplu . Eu va respect si va pretuiesc pentru tot , pentru portia de lumina de care avem atata nevoie intr-o lume ca cea din zilele noastre. Eu spun din tot sufletul ...VREDNIC ESTE ...sa ne traiti Parinte !!!
Mulţumesc frumos pentru gândul bun, pentru vorbele frumoase şi pentru calda apreciere, Delia! Nu e uşor, aşa este, dar pe măsura greutăţii există şi împlinirea sufletească, cea care, cel puţin în cazul meu, Dumnezeu a dat-o cu prisosinţă.
Cu mare drag , Parinte !!!!!
Nu oamenii au ales ci insusi bunul Dumnezeu a inlesnit aceasta inalta slujire . Cu asa sprijin nu se poate sa nu fie izbanda
Mihaela, zici foarte frumos, iar eu ştiu lucrul ăsta pe pielea mea, chit că nu-s vrednic de această aleasă slujire, conştient fiind că pot face mult mai mult, mult mai bine toate cele pe care le a de făcut. Mulţumesc frumos!
Cu asa har, asa bunatate, asa suflet, asa OM inainte de toate, aceasta misiune ti s-ar potrivit perfect. Este suficient sa schimbi cateva cuvinte cu o alta persoana si deja se simte ca oferi liniste si bucurie, iti spun eu care am m vorbit de putine ori si doar la telefon. Sa te tie Dumnezeu sanatos multi ani!
Apoi asa-i normal sa ne acceptam cu bune si cu rele,ca nu ne-am nascut perfecti.
Chiar daca uneori ne manca limba si mai carcotim cand nu ne sunt unele pe plac.
Cat despre retete,eu zic sa perseverezi ca esti pe drumul cel bun ))))))
Cleme, primul tău comentariu abia acum mi-a apărut, probabil că l-au blocat administratorii pentru a-l citi mai pe îndelete. ) Lasă, că ştiu bine şi sigur ce gândeşti despre mine, plus de asta, totul e scris, am 5 catastife a câte 100 pagini numai la numele tău, aşa că fii fără grijă. ))
Altfel, offf, mă doare sufletul când aud de experienţele voastre neplăcute cu anumiţi slujitori. Nu ştiu, poate că într-un fel ar trebui să vorbiţi cu ei, ă le spuneţi păsul, să le spuneţi, decent, care vă sunt gândurile în anumite privinţe.
Cât despre mine, nevrednicul, lasă laudele, chiar sunt un om simplu, de la ţară.
Rocsi, poate o sosi clipa în care, urcând iar spre ţinuturile voastre frumoase, să stâm de vorbă şi-n real, m-aş bucura, mai ales că am văzut câtă căldură aduci şi tu celor din jur, chit că nu te-a scutit viaţa de suferinţă. Noi am vorbit la telefon, e drept, dar eu am căutat să nu vorbesc mult, ca de obicei, să nu cumva să mă ştergi din listă. Mulţumesc frumos!
Die, nu te contrazic nici la partea cu perfecţiunea dar nici la cea cu reţetele, deşi, la partea cu reţetele aş zice că ai prea amare încredere în mine. )
Oooo, pai nu te-as sterge daca vorbesti mult. imi place sa ascult si cateodata, sa vorbesc si eu mai mult )
Rocsi, fie, să nu zici că nu te-am avertizat. ))))
Padre, nu discut despre catastife decat cand o sa am o biblioteca ca aia din Alexandria, cat despre parea a doua, le-am cam zis ce aveam de zis, ca eu nu prea pot sa tac....
Padre, unii incep de maine sa colinde de aia intreb, ca sa stiu cand sa vin...
Cleme, am să fiu mai atent la scripte, am să notez tot-tot, să fac o bibliotecă cum se cuvine, conform pretenţiilor tale. ) Ei, cu colindul mai târziu, căci încă nu-s covrigii făcuţi, abia se cerne făina.
Vrednic esti, Padre! Mai rar un OM adevarat ca tine!
Mulţumesc frumos pentru gând şi apreciere, Vladimir!