Alba Iulia a fost dintotdeauna un ţel pentru toti cei care au simtit ca au un destin eroic. Orasul acesta a exercitat o fascinatie aparte si cele mai mari momente ale istoriei noastre aici au fost celebrate .
Superba Alba Iulia a cunoscut pentru prima oara euforia marilor momente ale istoriei sub sceptrul lui Sigismund Bathory care a pus in aplicare “planul dacic“ ajutat de geniul militar al lui Mihai Viteazul , de talentul ostăşesc al secuilor si de protectia împăratului Rudolf al doilea al Austriei, in 1595, cand s-au reunit pentru prima oara mai toate teritoriile locuite de romani(caci unirea tuturor românilor nu a avut loc nicicând). Si acel nou stat purta un nume de legenda (Dacia), deci si maghiarii au avut dorinta de a se uni cu românii sub simbolurile dacice , iar despre secui pot sa spun că de multe ori au fost alături de români luptând împotriva turcilor sau împotriva asupririi feudale.
Cine priveste România doar din perspectiva celor care au limba materna româna face o mare greşeală văduvind aceasta ţară de elemente care i-ar intări forţa , crescându-i puterea economica si capacitatea de a face faţă oricăror pericole externe. România este a tuturor celor care s-au nascut pe acest pamânt indiferent de limba lor maternă şi toţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de această ţară. O Românie care îşi afirmă identitatea doar în limba româna este o ţară mai săracă şi asta s-a vazut în secolul care a trecut. Minorităţi care au avut o contribuţie importanţă la dezvoltarea acestei ţări au ajuns să emigreze. Şi să ştiţi că nu sunt nemţii cea mai importantă comunitate care a ales calea exodului. Am avut multi evrei, greci, armeni si unguri care ar fi dorit sa trăiască în această ţară şi care ar fi respectat-o contribuind la inflorirea sa economică, dar nu li s-a permis şi au ajuns să se simtă străini de locurile de baştină pe care le-au iubit la fel de mult ca şi cei care au ca limbă maternă limba română, fără a fi împotriva lor .
Incapabili să ofere poporului prosperitatea şi un ţel nobil, conducătorii noştri au preferat să-şi păstreze puterea învrăjbindu-ne unii împotriva altora. Această luptă împotriva celor care sunt diferiţi a dus la sărăcirea ţării. Nu limba maternă stabileşte cine este un bun român, ci faptele fiecăruia dintre noi. După ce au fost eliminate minorităţile naţionale, conducatorii noştri ne-au ales alte ţinte false dintre cei diferiti de majoritari (anumite clase şi categorii sociale, apoi cei în stare să gândească mai mult si mai bine), exploatând angoase atavice intrate în ADN-ul nostru în perioada preistoriei.
Aşa a ajuns unirea tuturor romanilor, un ţel mult prea îndepărtat.