Postat de portiadelumina in Bucataras hai hui pe 17 Oct 2013 | 2914 vizualizari
'neata Padre!
Neaţa bună, Claudia!
neata, citesc mai tarziu ca e titlul interesant
Bună dimineaţa, Lia! Citeşti când îţi permite timpul, că nu cred să-mi şteargă cineva postarea.
Suntem indobitociti si asta sistematic,aproape ca nici nu ne mai fortam sa gandim,daca ne este bine sau nu.Suntem precum oile alea,daca una se arunca in prapastie si restul o urmeaza,fara sa ne pese daca e de bine sau de rau......ma rog, bine ca nu o sa mai fiu cand totul o sa fie robotizat si se va respira prin tuburi lipite la o telecomanda....Iar scriu mult si prost,mai bine pregatesc un sendvici....`neata Padre,astept sa sune telefonul,ca s-a inventat...
Da, Cleme, tu fă acolo de mâncare şi aşteaptă telefonul, că azi sigur o să sune. Să nu crezi că eu aştept să mi să pună tuburi ori vreun "cap de redare" pentru a vorbi, prefer naturalul, aşa cum sunt acum.
Nici eu nu astept,ca de aia am gura si un neuron,sa le folosesc la maxim......Ti-o fi foame Padre,fug sa pregatesc gaura aia de covrig,cum o vrei cu sare sau cu mac?
Cu susan, Cleme. Şi ai grijă cu ceaiul ăla, că-l beau fără zahăr şi fără pâine.
Buna dimineata!
Neaţa bună, Buni!
Am un ceai de dude,e bun ala?
Dude albe sau negre, că nu le amestec, mă leşină.
Am un soi nou,seminegre...
Cu dungi ori cu picăţele?)
Cu romburi ,ca picatelele sunt demodate...
Da, e trist. Tehnologia asta e bună doar într-o oarecare măsură, dar...nu prea ştim noi măsura
mie mult rău mi-a adus.....
Ştiu, Gaby, ştiu că tehnologia e bună, dar vezi tu, ce e mult strică. Vom ajunge să muncim numai pentru a ne lua şi a întreţine aparatura gândind că ne vom face cu ajutorul ei viaţa mai uşoară. Vom sfârşi ca sclavi ai aparaturii.
"E „foarte plăcut” să auzi la o înmormântare un telefon care sună pe melodia happy birthday , sau la spital să sune un telefon cu inspiraţie folclorică gen ce stai omule aşa, toarnă-ţi în pahar şi bea."...ce crud a sunat asta Padre...si totusi am zambit...of! Ce ne-au mai ramas noua oamenilor sunt cuvintele, insa se pare ca incet renuntam si la ele...e mai usor sa pui emoticoane cand scrii, de ce sa mai folosesti si cuvinte? Si cum la inceput a fost Cuvantul...la sfarsit, in ritmul asta nebun de tehnologie avansata, nu stiu ce va mai ramane...ne vom transforma in roboti? Sa ne lumineze Dumnezeu mintile! O zi frumoasa Padre
Ruxy, hm, mi-ai amintit de slujbele de duminică şi de sedinţele de la şcoală unde e imposibil să nu sune un telefon. Eu o numesc nesimţire
Mda, adevarat.... din pacate Gabytule drag!
Ştiu, Ruxy, ştiu că a sunat crud, dar vezi, dacă nu am "tăia în carne vie", chiar şi prin cuvânt uneori, am rămâne în corpul şi-n sufletul nostru cu acei microbi ce pot aduce fel şi fel de boli minţilor, sufletelor şi trupurilor noastre.
Deseori folosesc şi eu emoticoanele, recunosc asta, chiar excesiv uneori, dar cu drag îmi folosesc cuvântul, mai ales în viaţa reală, căci atunci când îl scriu, dar mai els când îl rostesc, îl încarc cu o parte din sufletul meu.
Nu-mi doresc să mă transform în robot, îmi doresc să trăiesc (cât o vrea Cel de sus) simţind durerea, bucuria, tristeţea, iubirea, ploaia şi soarele, cuvintele şi gândurile.
Zi bună să fie şi la voi!
Stiu Padre...lucrurile trebuiesc spuse chiar daca dor si eu( mai ales eu) folosesc emoticoane...insa nu uit de cuvantul venit din suflet ai scris tare frumos...si-ti multumesc
Buna dimineata, Padre!
Cata dreptate ai in ceea ce spui!
Nu mi-e jena sa recunosc, ca imi este dor de viata simpla de odinioara, chiar si de cozile la care stateam si socializam cu necunoscutii, acum socializam pe net si nu stim cu cine, conturi false, barbati care se dau drept femei si invers .
Acum nu mai stam la cozi, comadam online si avem surpriza sa constatam ca am comandat electrocasnice si primim cosmetice
Viata merge mai departe, iar noi ne robotizam si ce e mai rau ca incep sa dispara sentimentele......
Buna dimineata! Saptamana trecuta am fost la o inmormantare, la care au sunat telefoanele intr-o "veselie". Cel mai rau insa a fost cand una din dudui a raspuns, si spunea soptit: sunt la inmormantare. Oare fata aceea, care a murit prea tanara, nu merita mai mult respect???
Da, Meri, aşa este, socializarea de dinainte era directă, şi chiar dacă de multe ori nu ştiai cu cine vorbeşti, că la o coadă erau mulţi oameni, măcar aveai posibilitatea să-l priveşti în ochi. E foarte adevărat că-n spatele avatarelor unor useri se găsesc fel şi fel de oameni, unii chiar psihopaţi, dar am constatat că-n ultima vreme au început să fie deconspiraţi, să fie marginalizaţi.
Noi n-o să mai prindem robotizarea, avem pielea prea tăbăcită de cele ale lumii de azi
Zi minunată să ai!