Postat de portiadelumina in Cu de toate pe 2 Aug 2015 | 3900 vizualizari
Cat de minunat poate fi, cand ai asa o viata.
Într-adevăr, Ica, anii, chiar dacă-s mulţi şi bătrâneţea grea, devin binecuvântaţi şi plini de bucurie.
ce frumos...
Padre, ma bucur sa ne intalnim aici!
Claudia, mulţumesc frumos!
Laura, dar am mai trecut şi pe-aci, numai că dacă nu mirosea nimic a ars, zic şi eu aşa, nu mă lua în seamă, am mai postat şi prin alte părţi.
vai, Padre ))))) dar nici ca inteleg ceva din ce-mi spuneti ))))))))
Ştiu, Laura, ar fi culmea, mirosul de ars e o utopie în bucătărie, nu cred că există gospodină care să fi auzit de aşa ceva. )
Padre, daca este intelegere ,anii sunt putini in aceasta viata !
)))))))))))))))))))))
Cat de frumos Iubirea e un sentiment atat de comun si totusi fiecare il traieste in felul sau .. Cat de fericit poate fi acel care are parte de o iubire adevarata
Adelina, vezi, aici intervine partea frumoasă a iubirii, anume că nu seamănă una cu alta, că fiecare îşi poate duce sentimentul până la cote pe care ceilalţi nu le pot atinge ori înţelege. Mai mult, vezi, unii îşi manifestă iubirea prin poezie, alţii prin cuvinte rostite ori muzică, alţii prin cheltuieli exorbitante, iar alţii, ca-n blogul meu, printr-o strachină cu lapte. Mulţumesc frumos!
Padre mare dreptate ai ..sunt multe de spus ,mai ales din partea celor care prin talentul lor isi permit asta Cu mare drag citesc (chiar daca am o mica problema la ochi ) si ca de fiecare data raman cu o stare pozitiva ,de liniste ,care nu poate fi descrisa in prea multe cuvinte
Adele, mulţumesc frumos de aprecieri! Eu n-am cu ce te răsplăti, dar sincer, pentru cuvintele de laudă, meriţi toate clătitele gătite pe-aci în ultimile zile.
Deci sa ma sacrific sau nu ) Nu ar fi rau ,macar asa de pofta
Vaaaaaai, mi-ai amintit de bunica mea care m-a crescut si care ne punea sa mancam din aceeasi strachina, la masa rotunda de lemn.
Mancam cu sora mea si la mancarurile solide, ne trasam semne cu lingura sa nu cumva sa manance vreuna din partea celeilalte ca ieseau scantei
Frumos sa vezi asa ceva si dupa atata timp cand totul se schimba cu rapiditate....
Buna seara, Padre!
Frumos
Adele, nu pierde şansa, nu se ştie când vor mai fi clătite pe-aci. )
Meri, ştiu ce zici, numai că la noi era şi mai rău, eram cinci fraţi, aşa că-ţi dai seama ce matematică era pe noi, adică geometrie, că la un moment dat aveam nevoie de compas şi raportor pentru a face porţiile corect. ) Au fost timpuri minunate, iar mâncărurile de atunci reprezentau dragostea cu care bătrânii ştiau să-şi împartă bucuriile şi necazurile, aşa, dumicat cu dumicat.
Seară frumoasă să fie şi la voi!
Mulţumesc, Vladimir!
Padre )) Imi inchipui cum era la voi, pentru ca si la noi veneau de multe ori verisorii la masa.
Meri, îţi dai seama că nu-i mai ardea nimănui de vorbă? Cine vorbea, pierdea şirul la lingură.
Padre si mai era si concurs cine se aseaza primul la masa, se mai trageau si scaunele si cadeam, eeeeh, ce amintiri!)
Ohoo, Meri, la fel şi la noi. Cine ajungea ultimul la masă spăla vasele, iar cel nu reuşea să se încadereze în bareme, ceda porţia. Vai!
Eeeeei alta e profunzimea unei iubiri inceputa aci'atatia amar de ani.Altele au fost trairile,altfel se impartasea iubirea,oamenii nu dadeau bir cu fugitii cand se poticneau.
Cand isi jurau credinta o faceau pentru totdeauna,nu alergau repejor sa desfaca ceea ce Dumnezeu a unit.
Trainicia iubirii reiese tocmai din astfel de lucruri simple.
Foarte frumos