Noi, romanii, ne-am dorit dintotdeauna să facem sex cu vecinele, să fim cu o mână în buzunarul altora şi cu sufletul în rai. Şi dacă se poate găsi o rută mai scurtă între două puncte, în afară de mult prea lunga şi obositoarea linie dreaptă, ar fi cazul să ni se comunice şi nouă.
Astfel, am reuşit performanţa de a nu fi contemporani nu numai cu marile civilizaţii, dar nici măcar cu acei puţini aleşi dintre noi, dotaţi cu sclipirile ce ne-ar fi putut lumina întunericul în care trăim.
Elitele româneşti nu au fost niciodată alese după criteriul valorii ci după obedienta faţă de puterea care le permitea să fie în fruntea bucatelor. Ţara, fiind situată la răscruce de vânturi şi dăruită cu multe bogăţii, a fost tot timpul răvăşită de invaziile marilor puteri şi, în aceste condiţii vitrege, clasele conducătoare impuse de vremelnicii noştri stăpâni au fost mereu nevoite să se adapteze la o realitate schimbătoare. Când perioada de linişte este de cel mult şase luni nimeni nu poate fi capabil să construiască ceva solid, totul se bazează pe improvizaţie, pe “merge şi aşa”.
Spolierea sălbatică făcută atât de puterile străine cât şi de aşa zisele noastre elite ne-a pus în imposibilitatea de a avea o dezvoltare economică performantă care să meargă mai departe de timpul prezent şi să reziste indiferent de forma de organizare statală. Am devenit apatici, pesimişti şi plângăcioşi.
Să nu ne mai amăgim! Statul roman modern a apărut în primul rând la ordinul şi datorită intereselor de moment ale marilor puteri. Chiar şi romanii mai îndestulaţi nu au avut o mare încredere în soliditatea acestei construcţii, transferând mereu în occident o parte importantă a averilor lor. Precaritatea şi lipsa de încredere în viitorul acestei ţări au împiedicat acumularea de capital şi de inteligenta capabile să genereze o evoluţie economică pozitivă. Era şi imposibil, dacă ne gândim că cei care îşi permiteau să studieze o făceau la Paris sau Viena, deci se pregăteau să devină nişte demni occidentali şi în niciun caz romani, pentru că la strălucitele universităţi vestice poţi învăţa multe lucruri dar nu ai cum să afli ce este mai bine pentru naţiunea română.
Aşa s-a creat o clasă conducătoare străină de sufletul acestui popor. Ar fi timpul să aflăm că majoritatea absolută a liderilor noştri politici vorbea cu precădere în limba franceză. Până şi slugile din casă erau instruite să vorbească în această limbă. Dacă nu mă credeţi, vă rog să vă uitaţi mai atent la bibliotecile din casele lor, multe fiind astăzi muzee.
Haideţi să-i lăsăm pe politicieni. Vreţi, vă rog, să-mi daţi trei titluri de cărţi româneşti din fabuloasa biblioteca aflată în castelul Iuliei Haşdeu?
În pofida tuturor murdăriilor aruncate peste comunişti, aceştia au fost singurii care au impus cu obstinaţie limba şi cultura română în activitatea administrativă, socială, culturală, reuşind (timid, e drept) să fim cunoscuţi şi pe plan mondial.
Mereu li s-a reproşat liderilor că nu au ştiut să folosească formele occidentale moderne de organizare pentru eradicarea înapoierii economice şi culturale a românilor. Niciodată, noi, oamenii simpli, nu ne-am gândit dacă acele forme moderne serveau interesele noastre sau ale popoarelor care impuneau acele sisteme. Niciodată nu ne-am întrebat dacă noi putem să fim ca francezii, englezii sau nemţii. Geniul unui popor nu se poate manifesta decât într-un cadru propriu, original şi familiar. Nu poţi adapta doinele la mentalitatea occidentală şi să le faci să sune la fel de frumos.
Credeţi că grupurile restrânse care au condus în România doar datorită bunăvoinţei unei mari puteri au avut vreun cât de mic interes să împartă beneficiile cu poporul român?
Chiar credeţi că elitele de astăzi (ce ne trâmbiţează obligativitatea implementării unor măsuri economice şi politice menite să ne armonizeze societatea cu civilizaţia occidentală) doresc şi au ştiinţa necesară implementării unui program de reforme menit să genereze o bunăstare generală?
Nu observaţi că noi, cei de rând, trăim după alte standarde decât cele ale elitelor? Chiar nu v-aţi dat seama că orice aşa zisa reforma în loc să ne crească bunăstarea ne trimite înapoi în timp? Lipsiţi de idei şi disperaţi fiind, am ajuns să pupăm moaştele în speranţa găsirii unei soluţii salvatoare.
Dar şi aici elitele au regim preferenţial.Au derogare şi de la normele religioase sau cele ale bunului simţ, aşa că ajung pe scurtătură şi în condiţii de confort sporit în apropierea oaselor sfinte care speram cu toţii să ne inspire.Cu ajutorul metodelor demne de întunecatul Ev Mediu noi speram să găsim soluţii la problemele epocii moderne...
Chiar credeţi că sunt suficiente şi corecte criteriile după care ne alegem conducătorii?
Chiar credeţi în promisiunile politicienilor şi nu vreţi să semneze un contract cu clauze civile, materiale şi penale?
Chiar credeţi că toţi suntem capabili să alegem pe cei în stare să ne conducă?
Chiar credeţi că merităm toţi să avem aceleaşi drepturi deşi nu avem aceeaşi capacitate intelectuală şi morală?
Chiar îi credeţi pe cuvânt pe cei născuţi din pisică şi sunteţi convinşi că nu vor mânca şoareci?
Chiar credeţi că ni se potrivesc hainele occidentale şi vreţi să ne îmbrăcăm cu ele fără să ţinem cont de defectele şi calităţile specifice nouă?
Chiar credeţi că în lumea asta plină de animale carnivore, noi suntem un popor de ierbivore şi avem nevoie de un păstor străin care să ne ducă la păscut,sa ne mulga , să ne tundă şi sa ne trimită la abator când consideră că ne-a venit sorocul?
Sunt prea multe întrebări, aşa că mai bine formulez totul într-o singură frază:
Vreţi să trăim ca şi până acum sau vreţi să trăim mai bine?
