Tatal meu nu avea inca 40 de zile de cand fusese ingropat ,erau rusaliile iar eu aveam treaba si imi faceam treaba ca doar nu puteam sa ma gandesc la nemurirea sufletului si la ce-o sa-mi puna Dumnezeu in traista!?!Un bocet pe doua voci ma insotea in timpul muncii mele:de rusalii nuuu trebuie sa faci nimic pentru ca se intampla maaari nenorociri!
-Sigur ca da:puturosii daca muncesc de rusalii nu mai au parte de pomana!
Am terminat treaba si am insotit femeile casei la cimitir.Mama, cernita si plina de draci,imi arunca reprosuri vizuale semn ca nu sunt suficient de respectuos cu memoria tatalui meu:nu plang, nu ma dau cu capul de cavou etc.
Dupa ce am facut mecanic toate ritualurile posibile, la plecare , mi-am zis sa pup pentru prima si ultima oara crucea tatalui meu convins fiind ca tata nu se afla nici macar in mormant daramite ascuns in marmura rece!
Am atins-o cu o mana pentru a ma apleca sa o sarut si crucea a luat-o la vale!!!
Daca era crucea mea o lasam sa cada si spuneam:prost e ala care o mai da banii pe ceva atat de scump dar e crucea tatalui meu asa ca m-am aruncat asupra ei hotarat fiind sa salvez crucea indiferent ce se intampla cu mine.
Cantarul se opreste in preajma cifrei 100 cand ma urc pe el si nu sunt deloc pufos dar crucea-i groasa si grea fiind carata de doua persoane iar eu eram dincolo de grilaj.Disperarea m-a ajutat s-o opresc din cadere si s-o redresez insa isteria mamei mi-a intrerupt pentru o clipa concentrarea devenind constient de efortul peste puteri pe care il faceam, asa ca am mentinut crucea in pozitie verticala dandu-i drumul pe marginea cavoului.Marmura groasa a facut un zgomot puternic la impactul cu mozaicul cavoului pe care l-a facut nisip!...
-Prapadenie, ai distrus crucea!!!Cruce noua luata de la balci(pentru cei ce n-au prins timpurile de aur ale balciului fac precizarea ca targul de toamna era echivalentul celui mai tare supermarket)!
-Cum mai fac eu parastasul de 40 de zile?Uite ce-ai facut!
In traducere libera eu ma simteam fiul nevrednic care dupa ce ca nici macar n-o cumparase facuse praf o scumpete de cruce deteriorand si cavoul!
Tipetele si acuzele ma loveau intr-una desi meseriasul adus de mine o asigura de repararea pagubelor minore in timp util.
In miscarea ei haotica mama se impiedica de rama cavoului si se lungeste au relanti ca in reluarile din filme pe toata lungimea mormantului.
Izbucnesc in ras spunandu-mi ca doar o astfel de intamplare o mai putea scoate din starea de soc isteric in care intrase.
Toata seara am fost apostrofat:daca ai fi respectat rusaliile nu s-ar fi intamplat necazul!...
Necredinciosul de mine nu vede nici astazi vreun necaz ba chiar intamplarea mi s-a parut a fi izbavitoare deoarece crucea nefixata in drugi de fier, lipita de ochii lumii, fusese desghinata la inscriptionarea numelui si s-ar fi prabusit la parastas peste vreun amarat cu un fizic mai plapand ori aia chiar ar fi fost o catastrofa!
De atunci , domnul Dandana fiind , ma feresc a mai respecta ritualurile de teama sa nu disloc pandaliile din vreun credincios asemenea mamei , o crestina ca mai toate crestinele ce si-au trait viata activa in socialism si ma rog sa ma gaseasca sanatos rusaliile de anul acesta, netrasnit si nelovit de cine stie ce cruce mai trebuie sa duc eu in spinare din cauza ca nu m-am nascut in locul potrivit.