Legionarii au avut in randurile lor floarea intelectualitatii, aproape tot ce am avut mai bun in perioada interbelica si nici cu membrii de rand nu ti-era rusine sa iesi pe strada dar alaturi de stralucirea geniilor, patriotismul si buna educatie a unor simpli membri si-au gasit salas cele mai declasate elemente ale epocii, criminalii care-si puteau satisface instinctele in numele dragostei de tara.
Asta nu inseamna ca trebuie sa aruncam toata aceasta istorie la gunoi pentru ca riscam sa-i pierdem invatamintele si am fi niste idioti daca le-am refuza recunoasterea valorii doar de dragul infierarii apucaturilor gresite. Genialitatea si lipsa de caracter nu se exclud ba chiar pot coexista si multe minti stralucite au avut mari lipsuri in alte planuri ale educatiei.
Legionarii au avut marea calitate de a fi stiut sa-si apere crezul si cu arma in mana.Au facut-o impotriva rusilor pe frontul de est, au luptat in munti impotriva comunistilor dar si impotriva celor care nu aveau aceleasi idei si au facut-o fara ratiune pana cand in mintea poporului curajul si darzenia au ajuns calitatile nebunilor.
Filosofia romaneasca nu a inceput cu simpatizantii miscarii legionare dar ei au dat cele cele mai mari valori de pana acum si daca mai vrem altii cel putin la fel de buni trebuie sa invatam a nu raspunde la pogromuri si interdictii cu o alta dictatura la fel de paguboasa. Principiile raman valabile si cand ne raportam la comunism sau la orice perioada trecuta pentru ca am fost mintiti cand ni s-a spus ca oranduirile sociale cunosc doar evolutii pozitive.
Dincolo de problema restituirii lucrurilor bune din epocile trecute ramane marea problema a prezentului.Nu prea mai avem tineri interesati si nici apti a sustine un efort intelectual de inalta tinuta. Legile aiuristice sunt dovada slabei calitati a gastilor de mafioti organizate in partide politice dar lipsa de reactie a opiniei publice si mai ales a specialistilor ma face sa cred ca cei ce se lupta pentru restituirea marilor creatii ale trecutului sunt lipsiti de public, sunt in postura inginerilor dupa prabusirea Imperiului Roman cand au ajuns caprele sa pasca in centrul Romei: nu mai are cine sa-i aprecieze si sa le inteleaga rostul.
Chiar si la nivelul meu de om simplu pot spune ca nu am cui transmite din cunostintele mele pentru ca primesc refuzuri grobiene si aiuristice. Nu pot stabili o comunicare constructiva, atat de mare este prapastia intre mine si cei carora m-am adresat.In fata slabei calitati umane restituirea marilor valori fara o reconstructie morala este inutila si duce la frustrari demobilizatoare. Peste ani vom avea urmasi care vor calca nepasatori pe ruinele civilizatiei noastre incapabili fiind sa-i inteleaga rostul.