Pentru ca ploua urat si trebuie sa stam in casa si pentru ca mama a fost din nou sluga obiceiurilor care spun ca vaduvele trebuie sa faca drumuri dese la biserica cu coliva si alte alea , mi-am adus aminte de vremurile cand mamaia din partea tatalui meu facea acelasi lucru.
Numai ca ea se ducea cu autobuzul in partea veche a orasului(nu in Fetesti-Sat, taranoi care credeti ca orasele au avut blocuri dintotdeauna) si facea pomenile "cuvenite" pentru sufletul raposatului sau sot.
Dupa ce se termina slujba si dupa ce mergea la mormantul bunicului meu impartea din motive sentimentale in acea zona a orasului pachetele pregatite desi ea nu mai statea acolo de mai bine de 30 de ani si cand venea acasa intotdeauna avea o masa calda pregatita pentru cel mai bun prieten al sotului sau si vecin in casa duplex unde locuim si noi acum.
Cel mai bun prieten avusese de castigat de pe urma relatiei stranse.Primise casa in care locuia si multe altele datorita bunicului meu , deoarece fiind simpatizant al miscarii comuniste inca dinainte de 23 august fusese o scurta perioada lider de sindicat .
Nu a stat mult in aceasta functie pentru ca cel care avea convingeri comuniste in vremuri cand acest lucru se pedepsea cu puscaria a fost la un pas de a fi declarat dusman al poporului.
A trebuit totusi sa ispaseasca vina de a fi fost "copil al lui Hitler" adica a comis infractiunea de a fi fost trimis in Olanda si in Germania ca sa repare avioanele germane care bombardau Anglia in timp ce era militar in termen iar tara noastra era aliata Germaniei.Condamnarea a fost facuta in baza unui denunt scris.Toti stiau cum a ajuns bunicul meu sa repare avioanele nemtilor dar acum se schimbasera timpurile si denuntul era scris , deci trebuiau luate masuri drastice.
Bunicul meu a ramas fara functie si a scapat doar cu vot de blam deoarece a refuzat sa predea carnetul de partid spunand ca el a fost comunist inca de pe vremea cand nu se faceau inregistrari de teama arestarilor, deci ar trebui sa-i ia carnetul cei care l-au introdus in miscarea muncitoreasca.
Peste ani , tatal meu a vrut sa devina membru de partid dar nu putea deoarece avea o "pata la dosar".Desi trimiterea muncitorilor si specialistilor romani in Germania s-a facut cu acordul autoritatilor romane in baza unui tratat bilateral , tatal meu a fost nevoit sa aduca martori dintre cei ce fusesera incorporati in armata germana alaturi de bunicul meu.
Pentru ca acum nu mai traieste nimeni din cei implicati in aceasta veche poveste va pot spune ca tatei i s-a aratat denuntul scris ...
Mamaia mea intra in transa cand isi chema la pomana vecinul , pe cel care fusese cel mai bun prieten al bunicului meu:-"Se bucura atat de tare incat ma simt ca si cum mi-as hrani sotul!"
Am asistat si eu la astfel de momente emotionante: vecinul manca pomenindu-i bunicii mele tot felul de amintiri dragi , in timp ce tata injura in surdina:-"Seful asta de cuib pe care tatai-tu l-a salvat de puscarie si i-a dat pana si o casa cu apa curenta ,baie dotata cu cada , boiler si veceu( era ceva de vis in anii 50) a scris denuntul care putea sa ne arunce in bataia vantului pe toti!"...Autorul denuntului a fost recompensat cu functia de secretar de partid.
V-am spus o poveste lunga sperand ca astfel n-o sa mai avem "ploi urate" in Romania.