O sa incep mica istorioara spunand de la bun inceput ca nu e o lauda, vreau doar sa impartasesc cu voi ceea ce am simtit eu azi impreuna cu o parte din familia mea. E despre cat de simplu este sa te trezesti fericit fara sa faci eforturi deosebite.
Totul a inceput cu ''nebunia'' lui Nico si Adi ( sora si cumnatul meu ) de a alerga. Alergatul asta i-a dus la diverse curse de maraton, semimaraton pana au ajuns sa alerge sustinand o cauza, adica impadurirea. Au alergat la Transmaraton, au strans bani din donatii pentru impadurire, unii dintre voi bucatarasi ati fost darnici si va multumim din nou pe aceasta cale.
In noiembrie am fost la plantat de pomi, cu tot familionul, de la ala mai mic la ala mai mare - adica mama -si cum nimic nu-i intamplator pe lumea asta, locul unde am plantat se afla la nici 10 km,de Floresti locul nostru de bastina, adica in comuna Aricesti Rahtivani. In aceasta comuna se afla centru Concordia, centru care are grija de 24 de copilasi cu varste intre 8 si 13 ani, psiholog este buna mea prietena ( de la 12 ani suntem prietene ) si totul se leaga foarte frumos.Noi ne-am dus la plantat, a venit si ea cu copilasii care ne-ai fost noua repartizati sa facem echipa. A fost o zi superba din toate punctele de vedere, am ajutat la impadurire, i-am cunoscut pe acesti copii, care sunt asa dornici de a da iubire si mai ales de a primi.
E greu de descris in cuvinte ce sentimente te incearca, asa ca atunci la cald ne-am hotarat ca de Sf. Nicolae sa mergem sa-i vizitam si sa le daruim o particica din sufletul nostru, nu a fost mult, dar am facut-o cu mare drag. Un moment foarte emotionant, plin de frumos dar si de tristete, pentru ca este greu , le daruiesti o mica atentie, un dulce, o jucarioara, dar n-ai cum sa le dai ceea ce le lipseste, adica FAMILIA, buna, rea e a Ta.....din pacate acesti copii nu mai stiu demult ce inseamna sa traiesti intr-o familie sau poate nici n-au stiut cum este, nu pentru ca nu o au, o au, dar fie e dezbinata, fie unul dintre parinti e la puscarie sau a murit si celalalt nu-si poate permite sa-i mai creasca, fie violenta este atat de mare incat sunt o cauza pierduta, s.a.m.d. Imi este destul de greu sa astern in cuvinte ceea ce am simtit noi astazi, e un fel de ''agonie si extaz'' si ne-am dat seama ca viata este atat de simpla si atat de frumoasa daca nu ne-o complicam, ca lucruri marunte te umplu de fericire.
N-ai nevoie de averi sau cine stie ce lux ca sa-ti fie bine, sa simti fericirea. E atat de frumos sa daruieti din suflet pentru suflet incat imi este greu sa va fac sa intelegeti, poate nici eu nu as fi inteles daca nu trecem printr-o experienta atat de frumoasa. Pot sa spun ca m-am bucurat atat de mult ca ghetele noaste au ramas goale si ale lor au fost pline.Pentru ei a fost o saptamana plina, cu doua zile inainte i-au vizitat si cei de la Padurea copiilor, au vrut sa le multumeasca pentru ajutorul lor la plantarea pomilor. Din pacate nu am facut decat un gest foarte mic, tristetea din ochiilor nu ai cum sa o stergi, chiar daca ei incearca sa o ascunda.
PS. Bucatarasi dragalasi, stiti chestiile alea dragute cu care ne cadoriseste Bucatarasul dragalas, fundurile de lemn, tocatoarele, toate au fost facute in atelierul de tamplarie de la centru Concordia de la Aricesti Rahtivani. Au diverse ateliere in care isi pun talentul si indemanarea si apoi valorifica ceea ce iese din mana lor.
Nu stiu daca am reusit sa transmit ceea ce am simtit, probabil ca unii o vor lua ca o lauda, nu-i bai, fiecare e liber sa creada ce vrea, dar mai stiu ca sunt si oameni cu inima mare care stiu si inteleg ce am vrut sa spun. Am sa incerc sa postez cateva poze, cu cadourile, cu ceea ce creaza ei, dar fara ca ei sa apara in poze. Este o politica care nu-mi da voie sa-i expun, nu o inteleg dar ma conformez.
O seara excelenta sa aveti. Era sa uit, am primit si noi de la ei diverse chestii lucrate de mainile lor, pentru ca au invatat ca nu e totul sa primesti, e bine sa si daruiesti, nu conteaza ce, doar sa o faci cu inima deschisa si din suflet.