Postat de portiadelumina in Cu de toate pe 2 Aug 2014 | 2147 vizualizari
Buna dimineata, Padre!
Eu am comentat deja acest articol.
`neata buna ! Nu mai zic ,ca am zis....
Buna dimineata!Dezradacinarea ia forme diverse si cand te trezesti la realitate nu mai poti face nimic.
Meri, da, ştiu, ai fost rapidă. Neaţa bună!
Cleme, ai zis, da, iar tu nu prea zici de multe ori. Neaţa!
Buni, da, aşa este. Ştii la ce mă gândeam? Mă gândeam la nepoţii şi strănepoţii celor care nu mai sunt de multă vreme. Vine un moment în care vor întreba de locul de unde vin (ca obârşe). Să treacă vreodată pe-acolo şi să vadă părăsiştea, ce gânduri îşi vor face? Neaţa bună!
Nu prea...
Buna dimineata Parinte , drag peste tot pe unde te uiti este "For sale " sau vindut si se vinde tot,
Nu ştiam eu, Cleme?
Babi, vânzarea e un act firesc, când totul e bine păstrat, părăsirea însă, e tristă, e ca o uitare rău voită. Bună dimineaţa!
Buna dimineata Padre! Din pacate asa este viata, se schimba prioritatile si in urma ramane pustiu!
Doamne ajuta! Parinte di sa va fie bine din suflet va doresc
Neata Padre! te citesc mai tarziu...
Vladimir, da, e foarte adevărat cum spui şi tu, numai că nu mi se pare foarte greu ca să plăteşti un om, un vecin, ca măcar de trei-patru ori pe an să cosească prin curte, să nu dea aspectul acela de pustiu adânc.
Zi bună să ai!
Neaţa bună, Simona! Când ai timp, citeşti, sper ca blogul să fie încă aici.
Buna dimineata !
Bună să fie ziua şi la tine, Lucia!
Mi se pare foarte cunoscuta toata povestea .
Ildiko, bag seama că e cunoscută multora, din nefericire.
Ma doare sufletul, dar ce putem face ? Si eu sunt in aceasta situatie, acolo nu mai locuieste nimeni si nici nu va locui. Ca sa pun tabla pe casa ma costa o gramada de bani. Acolo am copilarit.......nu pot descrie sentimentul pe care-l am cand ajung acolo. Mi-ar placea s-o refac, dar este prea departe si intr-o zina prea calduroasa. Un loc unde nu pot merge des.
Mihaela, cred, ba mai mult, ştiu sigur cât costă să refaci, să repari, să întreţii ceva. Măcar, aşa cum spuneam într-un alt comentariu, dacă poţi pune pe cineva să cosească când şi când, nu pară că e părăsit pentru totdeauna.
am oferit gradina vecinilor pe timp de vara sa-si puna cele de trebuinta. Nu ma intereseaza decat sa vad ca ceva traieste acolo.
Ai procedat bine, Mihaela, cel puţin pe timp de vară ştii că acolo încă e activitate. Bravo!
Trist adevăr, dar viața merge înainte! Zi bună în continuare!
Cristina, e trist, dar tristeţea nu stă în partea fizică a lucrurilor, ci în cea a simţirii, căc cele fizice sunt oricum perisabile. Zi bună şi vouă!