Carnea şi ouăle de prepeliţă sînt recunoscute pentru efectele lor benefice din punct de vedere medical. Efectul tămăduitor al acestora este dovedit şi acceptat chiar de către medici. Faţă de oul de găină, cel de prepeliţă conţine de 5 ori mai mult fosfor, de 7,5 ori mai mult fier, de 6 ori mai multă vitamina B1 şi de 15 ori mai multă vitamina B2. Conţine întregul complex de vitamine A, B, D3, E, plus calciu, zinc, sulf şi potasiu. Oul de prepeliţă revitalizează organismul uman indiferent de vîrstă, reglează şi îmbunătăţeşte funcţionarea inimii şi activitatea aparatului circulator, reglează aciditatea gastrică, ameliorează respiraţia şi funcţia reproductivă, are efecte benefice în tratarea bolilor de rinichi şi de ficat, acţionează pozitiv asupra creierului, asupra sistemului limfatic şi al celui imunologic. După unii cercetători, oul de prepeliţă ar diminua cantitatea unor anticorpi din organism (imunoglobina E) responsabili de apariţia reacţiilor alergice. Aceste ouă se folosesc benefic în perioada pre şi postnatală, cît şi după intervenţii chirurgicale şi radioterapii. Formează neuronii din sistemul nervos central la copii şi întîrzie procesele degenerative de îmbătrînire.
Prepeliţa (Coturnix coturnix) este o pasăre sălbatică de mici dimensiuni, cu o vitalitate deosebită, capabilă să elibereze o energie remarcabilă în unitatea de timp – mişcări explozive, surprinzător de rapide. A fost domesticită de către chinezi, în urmă cu peste 1000 de ani, iar japonezii au importat-o şi au trecut la înmulţirea şi perfecţionarea ei astfel încît, pînă în zilele noastre, au ajuns la o adevărată industrie de mare importanţă economică.
Dacă prepeliţa europeană mai este încă migratoare, produce şi cloceşte, o dată pe an, pînă la 12 ouă, cea japoneză produce anual peste 250 de ouă, însă nu mai are aptitudini de zbor şi nici nu cloceşte. Datorită cărnii lor delicioase, aceste păsări de crescătorie au devenit din ce în ce mai căutate, mai cu seamă în Europa Occidentală şi în America de Nord.
– Domnule Neculai, cum aţi ajuns ca, în tratamentele recomandate bolnavilor, să puneţi accentul pe consumul ouălor de prepeliţă?
– În orice terapie, alimentaţia este esenţială, iar ouăle acestea de prepeliţă nu sînt medicamente de sinteză care să obosească ficatul, rinichii, pancreasul sau alte organe, glande sau structuri funcţionale umane, ci sînt un produs natural, organic aşadar, perfect adaptat nevoilor oricărui organism uman. Ele se asimilează în organism în funcţie de nevoile acestuia, fără a-i produce uzură, ci dimpotrivă, avînd rol constructiv, începînd de la nivelul celular şi pînă la cel organic. Dar rolul lor nu se limitează doar la interacţiunile strict fizice, ele acţionînd ca un puternic echilibrant la nivelul energiilor şi, în special, al energiilor subtile din corpul uman.
– De unde aceste efecte la un simplu ou?
– Efectele miraculoase ale ouălor de prepeliţă sînt date de calitatea superioară a proteinei din ou şi lipsa colesterolului. Acesta este singurul ou dietetic. Conţine proteine, glucide speciale nepericuloase în diabet sau alte boli în care glucidele sînt interzise, lipide speciale fine şi lecitine, multe vitamine, săruri minerale, aminoacizi esenţiali, factori antialergici. Conţine un agent anticolesterol, care curăţă vasele sanguine de depunerile de colesterol, inclusiv pe cele fine cerebrale. Mai conţine un agent care ajută în refacerea celulară.
– În tratarea căror boli ajută ouăle de prepeliţă?
– Curele cu ouă de prepeliţă îmbunătăţesc funcţionarea cordului, refac organele slăbite prin uzură fizică şi suprasolicitare, ajută în revenirea spectaculoasă după perioade de stres şi epuizare, după intervenţii chirurgicale şi radioterapii. Curele pre şi post natale ajută la naşteri fară durere şi la alăptare îndelungată. Cura cu aceste ouă reglează aciditatea gastrică şi digestia, protejează celulele nervoase, îmbunătăţind memoria şi coeficientul de inteligenţă. Are efect pozitiv în tratarea bolilor de rinichi, ficat şi biliare, oftalmologice şi ORL. Ouăle de prepeliţă sînt valoroase în creşterea şi dezvoltarea copiilor, revitalizează organismul indiferent de vîrstă şi prelungesc viaţa, rezolvă anemii, spasmofilii, migrene şi astenii nervoase. Acest ou este un anabolizant hormonal excelent şi un reglator metabolic cu acţiune largă. Reface organismul şi reglează nivelul zahărului din sînge în caz de diabet. Ajută foarte mult în cazuri de impotenţă sexuală, astm bronşic, TBC, hipercolesterolemie, rinita alergică, alergii şi eczeme. Întăreşte imunitatea organismului şi reglează tulburările de greutate şi de creştere.
– Cum se face o cură cu ouă de prepeliţă?
– De obicei, schema se fixează în funcţie de vîrstă şi de boală. Se recomandă următoarele cicluri de cură: de 60, 90, 120 şi 240 de ouă. Pentru copiii între 1-3 ani, respectiv 3-7 ani, se recomandă cura de 60 de ouă în 30, respectiv 20 de zile (cîte 2 şi 3 ouă zilnic), iar cura de 90 de ouă în 30 de zile este indicată copiilor între 8-10 ani. Cura de 120 de ouă în 32 de zile se recomandă la copii între 11-15 ani, iar 120 de ouă în 26 de zile vor lua adolescenţii (16-18 ani) şi adulţii. Cura de 240 de ouă se administrează în 50 de zile şi este indicată numai la adulţi. Ouăle se beau crude, cu gălbenuşul întreg, dimineaţa, pe stomacul gol, prin înţepare în dreptul camerei de aer sau amestecate cu foarte puţină miere în care, eventual, se adaugă cîteva picături de zeamă de lămîie. După o pauză de 20 de zile (2-3 luni la copii) cura se poate repeta. Este de preferat să se consume numai ouă proaspete, de o zi. De aceea, înainte de a începe un asemenea tratament, trebuie aleasă cu atenţie sursa de la care ne putem aproviziona zilnic.
– Cum privesc medicii aceste tratamente?
– Sînt medici care lucrează împreună cu noi dar sînt şi alţii care nu prea agrează metoda. Cert este că ouăle de prepeliţă ajută enorm la menţinerea stării de sănătate a populaţiei... De fapt este o percepţie greşită cînd se consideră că un doctor este cu atît mai bun cu cît este mai des căutat de către un pacient. Eu cred că doctorul ar trebui să-l caute pe pacient şi nu invers, pentru a-i asigura acestuia prevenţia bolilor şi o permanentă stare de sănătate. În statele care înţeleg rolul medicului, acesta este plătit cu o sumă cu atît mai mare cu cît are mai puţini pacienţi care să se fi îmbolnăvit şi să fi avut nevoie de spitalizare. Or, la noi este exact invers.