Comentarii (58)
Buna dimineata!
Bună dimineaţa, Marcela!
.
Buna dimineata
Bună dimineaţa, Claudia!
Buna dimineata!
Bună dimineaţa, Alina!
Ce-mi place că tu faci nişte asocieri pe care alti muritori de rând nu le-ar gândi niciodată. Of..nodurile astea..., greu... 
buna dimineata
Uneori lucrurile simple stau sub ochii noştri şi nu le vedem, Gaby. Nu le vedem pentru că aproape de fiecare dată căutăm senzaţionalul, ne-am obişnuit cu el, normalul deja ne repugnă.
Şi ce dor trebuie să ne fie uneori de lucrurile normale, obişnuite, curate.
Bună dimineaţa, Lia!
Buna dimineata!
Bună dimineaţa, Dya!
Pe aici trec mai tarziu 
Neatza!
Când poţi, Meri, blogul aici va fi, sper. Neaţa bună!
Buna dimineata Padre! Delicata treaba cu "nodurile"!
Minunat articol 
Parinte pot sa ma mindresc si sa spun ca am spart si eu lemne de la virsta de 13 ani si tare mai era greu cind dadeam de buturugi cu noduri ,aveam un Ic de metal si loveam saraci de noi pina "asuda grinda casi " adica fruntea si dupa 39 de ani de Oras ma-m intors iarasi la buturugile mele ..numai ca acum este un picut mai greu .."Uneori suferinţa trebuie spusă, altfel se adună , se tot adună şi formează un nod, mai întâi în gât şi apoi în inimă" La mine s-a format nodul in inima deja . Doamne ajuta ! cu multa ,multa sanatate .. 
Neaţa bună, Vladimir! Delicată, drept este, dar sunt momente în viaţă când trebuie să le "tratăm" aşa cum se cuvine.
O zi minunată să fie la casa ta, Babi! Nici un nod nu trebuie să rămână nedesfăcut, altfel, suferinţa ar exista în noi fără întrerupere.
Neața! Frumos spus!
Mulţumesc frumos, Cristina! Zi minunată să fie la voi!
Buna dimineata , Parinte !!!
Frumos articol ,greu cu nodurile ...
Bună dimineaţa, Delia! N-am spus că e uşor, dar nici imposibil nu e.
Buna dimineata Padre
N-am sa spun prea multe,doar ca m-a emotionat peste masura,mai ales ca in agitatia ultimelor zile,psihicul ma inghiontea sa ma gandesc lamulte "noduri" lasate uitate.
"...să poţi desface strânsoarea timpului care a conservat suferinţa",oarecum parca nu simt inca ca ar trebui sa fac asta,parca ar aduce si mai multa suferinta.
Uneori mama incepe si povesteste depre ale ei cumpene,dar se opreste si spune "lasa-ma ca nici n u vreau sa-mi amintesc,e prea greu si nu stiu cum am facut fata in astfel de situatii".Si ne-am dori atat de mult sa ne eliberam dar unele rani e mai bine sa le lasam asa cicatrizate.
Zi frumoasa Victor si iti multumesc pentru articolul asta in special.
Dia, ca om aproape că aş fi de acord cu tine, aş zice că uneori unele răni trebuie să rămână nedesschise, cicatrizate. Dar ca preot, şi în ultima vreme şi ca om simplu, constat că rănile nedeschise vor coace mai târziu, exact când nu ne aşteptăm, se transformă în putregaiul de unde o troznitură poate rupe totul. E drept, nu e uşor să deschidem anumite noduri, n-am spus că e uşor, dar atât de multe lucruri dorim să facem în exteriorul nostru încât ne neglijăm interiorul, uneori chiar cu bună ştiinţă. Nu e bine să amânăm, nicidecum, amânarea ne poate duce la gândul acela exprimat de zicala românească care spune că "boala lungă este moarte sigură". O zi minunată cu spor în cele bune îţi doresc şi eu!
ULTIMELE COMENTARII
La Multi Ani,
Sărbătoriților de astăzi
TOP
utilizatori
1266 puncte
1181 puncte
1000 puncte
1000 puncte
227 puncte
CONTACT
Bucataras.ro
[email protected]
