Postat de portiadelumina in Bucataras hai hui pe 23 Oct 2012 | 2124 vizualizari
Padre, ce m-a speriat titlul!!!
Am citit pe nerasuflate sa vad ce ai vrut sa spui cu stergerea amintirilor, voiai sa ne imbolnavesti de inima rea
ai grija si nu da uitarii trecutul,,, amintiri, intamplari...respecta invataturile din trecut, traieste prezentul in asa fel incat sa poti trai frumos in viitor... frumos articol, mereu ne aduci vorbe inte[epte...multumim
Meri aşa cum faci tu cu mâncarea Mă bucur că ai citit şi că ai comentat. Sper să fi fost o citire plăcută
Mulţumesc Zamfira Mă bucur mereu că am posibilitatea să scriu pentru prietenii mei.
Cunosc sentimentul ... Atat de bine ma simt cand imi iau albumele cu poze in brate si ma asez in varful patului privindu-le, fila cu fila ... Si am cateva mii...
Placerea asezatului cartilor i-o las lui Costel Si nu glumesc: daca-l vedeti cu cat drag le schimba locul si le aranjeaza... parca vezi un copil bucurandu-se de noile jucarii
Asa este, Padre, amintirile poti sa le stergi de praf dar nu poti sa scapi de ele fie bune, fie rele, fie triste, fie vesele. Ele ne definesc in cea ce am fost, ce suntem si ce vom deveni! Si sa-ti spun un "secret" cu cat ai mai multe amintiri cu atat vrei sa mai pui la colectie altele si altele .... si altele! Frumos scris si ca de obicei ne faci sa traim si cu sufletul!
Înseamnă Ina că am scris un blog în care se regăsesc mulţi dintre cititori Mulţumesc frumos de gând şi comentariu
Mulţumesc Vladimir De ce trece timpul de aia adun mai multe amintiri şi tu ştii mai bine asta Îţi mulţumesc petru aprecieri, pentru comentariu
ne regasim multi in postarea ta, dar tu scrii totul asa cum multi dintre noi n-am putea-o face: cu multa caldura
Citind articolul, mi-am dat seama ca nu mi-am rasfoit pozele de ceva vreme, dar inca n-am puterea sa vad o mare parte din ele : poze in care apar si personaje dragi noua, dar care , din pacate, ne-au parasit ...
Ştiu Ina, aceleaşi sentimente le încerc şi eu când trec prin amintirile de familie
Acum vre-o luna am mers la bunicile mele, amandoua fiind din aceeasi localitate.. Inainte sa plec d-acasa mi-am luat si aparatul, pentru ca mi-am dat seama ca nu am poze cu ele de cativa ani.. Desi le voi pastra vesnic in suflet, as vrea din cand in cand sa le mai privesc si-n poze... si sa le arat copiilor mei!
Sper totusi ca Dumnezeu sa mi le tina sanatoase multi ani d-aici inainte!!
Ca de obicei, un articol de suflet, Padre!
Bine faci Simo că-ţi doreşti să fii cu ele şi în suflet şi în poze. Mulţumesc de aprecieri
Eiiii de cate ori nu deretic si eu printre ....amintiri.In general sunt unele de care-mi aduc aminte cu placere,dar mai sunt si din cele care ma uimesc de "nestiinta" mea la momentul respectiv.
Imi place sa pastrez amintiri "palpabile" si cu siguranta nu e bine sa lasam sa se astearna praful peste ele.
Nici macar pe cele care nu ne "convin",asa cum bine spui,ne sunt de invatatura.
Dia, până cân voi ajunge prăfuit ca o amintire am să mă bucur de toate amintirile mele plăcute. De cele mai puţin plăcute mă folosesc ca de nişte teste ale vieţii.
Mulţam de trecere şi comentariu. Nu te uit pentru asta, să ştii
Asa Padre,sa nu ma uiti,sa ma pastrezi acolo printre amintiri,ca pe fata cea zurlie,mereu pusa pe glume.
Cand eram studenta, am stat in gazda la o batrana de 75 de ani. Intr-o seara am gasit-o in sufragerie , taindu-si pozele de familie cu foarfeca, iar cand am intebat-o de ce face asta, mi-a raspuns: " pai, mama, dupa de mor eu, astia ( copii, nepoti) mi le arunca la gunoi. Mai bine mi le arunc singura! " N-am reusit sa o conving ca greseste si si-a continuat "opera" pana la capat, nu inainte de a-i sustrage eu cateva poze pentru a mi-o aminti ( desi nu-mi era ruda), ca a fost o femeie taaare buna, D-zeu s-o ohirneasca-n pace!
Eu sunt genul sa "adun", am poze si cu bunicii, desi nu i-am cunoscut prea bine pentru ca au murit cand eram inca in scoala generala... Daca parintii mei ar fi procedat precum gazda mea, as fi fost foarte trista...
Noroc Dia că-s eu mai sobru că altfel era numai un râs pe-aici
Doar de aia te-am chemat,pentru ....echilibru si ca sa ma inteleaga si pe mine cineva
Sunt oameni şi oameni Ina. Mă bucur că ai acest spirit de conservare a lucrurilor frumose ce ţin de trecut
Dacă nu te înţeleg eu Dia, atunci cine. Dar ştii că şi urechez când e nevoie
Stiuuuuu,prea bine stiu cred ca de aia ma tin bine de scufiile astea ale mele,sa nu ajungi usor la urechi
Aşa vezi
si eu sunt prevazatoare ca nu se stie ce vremuri vin
Acelasi sentiment am si eu.De multe ori, si nu doar ca sa le sterg de praf, deschid albumele de poze ma uit si atunci incep sa imi vina in minte toate amintirile, toate locurile si ce se intampla atunci cand faceam poza.Cred ca sunt cele mai frumoase amintiri pozele, numai cand te uiti la ele iti trezesc sentimente de bucurie, de tristete, de frumusete....