Comentarii (36)
ce frumos stii tu sa le spui pe toate...cum gandesti tu ca un om mare...
desi ar cam trebui sa fiu om mare 
la aproape 27 de ani nu-s chiar mititica, desi cred ca inca mai am din naivitatea de pe la 20 de ani 
Mai lasati like-urile si aplauzele, hai ziceti de mancaruri din copilarie si pana acum, momente importante cum ar veni. Ela? Motanel? hai, hai!! si care-ati mai dat like, sa va vad 
dar asa, in ordine cronologica ... daca ar fi sa va povestiti viata in cateva retete
asha patzesc aia de dau like la articolele lu adinuta ... tre' sa-si povesteasca viata in ordine cronologica
Trebuie si putin talent
hai, mai nu viata ... 3-5 nume de retete de la varste diferite
cat de diferite sa fie varstele ? reformulez ... mai ela ce reteta gateai tu la varsta de 3 ani si 6 luni ?? ps : am ales absolut aleator un user care a dat like pana in momentul postarii mele
Sa plang sau sa rad? Nu stiu... Mi-aduc aminte de anii de facultate, cand una dintre colegele mele manca zile in sir doar bulion sau mustar pe paine, pana primeam bursele ( si alea oricum nu acopereau decat o masa zilnica... )
Mutulica : Ai trecut cu usurinta specifica varstei peste problema tuturor expatilor .
Un preot refugiat din Romania in anii 50 care a trecut prin mai multe tari , spunea ca in anii in care a fost rezident in Germania a facut o foame asa de cumplita incat el cand vrea sa spuna ca ii este foame, spune acest lucru intai in germana.Cand a ajuns in Franta , de la care avea mari asteptari , a suferit atat de mult de singuratate incat , acum , cand se simte singur , numai in franceza poate spune ce simte .
Nu pot sa spun mai multe pentru ca nu am avut parte de aceste trairi .
Un singur lucru sper sa il spui mereu instinctiv , din prima : sunt romanca !
Pai daca musai vrei raspuns, totul e cam asa: prima amintire culinara este painea prajita frecata cu usturoi facuta de bunicul meu din Bucuresti - inutil sa spun ca deseori acum ma pomenesc facand acelasi lucru. Apoi - in vacantele de la tara (8-10-12 ani) mancarea de fasole fiarta mult si apoi coapta bine in cuptor, ajunsa ca un fel de piureu, la 14-15 ani mirosul de pizza facuta de mine in casa parintilor, dar si prajiturile facute de mama mea (cu crema de vanilie in special), apoi gustul incredibil al puiului la cuptor facut de bunica mea din Bucuresti, apoi dupa ce m-am mutat singur, la 20 de ani, cred ca mi-a ramas in minte gustul excelent al unor snitele din piept de pui facut de mama unei prietene dragi, apoi, mai recent, cel mai gustos si special mic dejun mancat vreodata in viata mea, intr-o bucatarie dintr-o casa ce nu mai avea curent electric dar a iesit ceva absolut fabulos, rece dar atat de...cald .
Cam astea
pe vremea mea se manca slanina cu miere in studentie. mustarul pe paine era delicatesa
Hmmmmm sa derulez putin...pai imi aduc aminte asa
rimii ani pe la bunici,si imi placea la nebunie fasolea verde scazuta(si in ziua de azi imi place enorm)si normal cozonacul facut in cuptorul special zidit undeva afara,pe la 10 ani am descoperit la o matusa rantasul pe care il serveam cu paine de casa coapta tot de ea(pai ne strangeam toti nepotii acolo si trageam d eea pana ne facea sosul si paine).Tot in copilarie mancam niste deserturi foarte bune facute de matusa cea mai mica,in special o prajitura cu orez si branza(o nebunieeeeee).Pe cand eram la gradinita ,cel mai mult imi placeau cornuletele,ciuclaii(un fel de fursecuri),cornuri cu mere,cu gem bineinteles ni le facea MAMA.Apoi in scoala genelara cartofii prajiti,le simteam parca mirosul de pe casa scarii ..apoi usor usor am inceput eu sa gatesc si fac ce-mi place(mancarurile cu pui,cartofii copti sau la cuptor,fasolea verde,salata de rosii etc) si deserturile usoare ,cu mere,checuri,placintele!!!!
Asa, sa raspund la fiecare... Mircea, sa inteleg ca mierea era ieftina tare pe cand studenteai tu, ca eu n-am prea pupat pe vremea aceea
Ina, da, a fost de-a rasu' plansu', dar a fost bine totusi, astea-s amintiri foarte haioase. Mor de ras cand imi amintesc ca ne strangeam noi gasca in bucatarie, vreo 4 asa infometati si faceam cheta fiecare se scormonea prin buzunare, mai sarea unul cu "baaai, am mai gasit 2 lei" 
si la sfarsit adunam bine victoriosi si calculam ce puteam cumpara... gen cel mai ieftin parizer
Adinuto,eu n-am citit azi,dar promit s-o fac 
am spicuit doar si-mi place subiectul
hai te pup,fug in pat sper sa-l nimeresc pe-al meu
Costel, da, varsta este un mare avantaj, la fel ca si contextul care m-a adus aici. Cand am pasit prima data in Varsovia, ne astepta un profesor in centrul orasului, ne-a cazat, ne-a dat totul de la plapuma la oale, apoi cursuri, colegi cu interese comune, s-au inchegat foarte rapid prieteniile. Legat de ce ai spus, sunt curioasa ce sentiment voi lega de Varsovia cand voi pleca de aici, daca voi pleca ... pana acum, e un paradox: aici am fost extrem de fericita, aici am cunoscut o libertate diferita de cea de acasa (desi la facultate am facut mutarea de la suceava la bucuresti), poate o libertate legata de anonimatul complet, de faptul ca initial nu stiam absolut deloc limba si ciudat, asta ma linistea. Uneori imi este dor de calatoriile cu autobuzul cand nu stiam niciun cuvant si tot ce se discuta in jur era doar sunet de fundal, viu, dar necunoscut, ca ciripit de pasari sau fosnet de crengi si ciudat si ma puteam gandi in voie la ale mele fara sa fiu distrasa. Tot aici insa m-am simtit si foarte straina, chiar cand mi-a fost foarte rau odata si s-a nimerit sa fiu singura si de la febra si ciuda am plans a neputinta si jale de abia ma puteam opri ... cu toate acestea si bocetul a fost bun si starile de disperare, le-am trait si pe ele si le-am asimilat.
Vai ce ma intind ... despre a fi romanca, uite ca in mod interesant, ma simt cu mult mai romanca de cand am plecat. Stiu ca poate suna exagerat, dar in contextul unei culturi care nu-mi apartine, am inceput sa simt mai clar ce-i al meu, cum sunt eu ca om din tara mea, ce ma defineste, contrastul te face sa analizezi lucruri pe care inainte nu le observai pentru ca le aveai mereu sub nas. Acum ascult cu patima muzica romaneasca. Acum daca merg la filarmonica la un concert de romani ce umplu sala de muzica traditionala plec plansa si tremurand. Sau uneori imi vine in minte un cuvant ca ... nu stiu ..."pogorat" si ma tot gandesc la el cum suna si cum nu stiu sa-l traduc si ce romanesc si drag imi este. Sau m-a intrebat cineva intr-o zi daca dragoste vine de la dragon si are legatura cu flacarile pe care le scoate pe nas, cu pasiunea sau sunt intrebata lucruri despre noi ca popor si incerc sa cantaresc bine ce spun, sa fiu sincera, dar ... cumva o sinceritate constienta, sa nu fac rau, sa nu creez o impresie gresita pentru ca ceea ce spun e luat ca atare de multe ori, oamenii ma cred pe cuvant ... ei, sunt atatea de spus. Dar sunt mandra sa spun ca dau ore particulare de romana unui profesor si prietenii de aici invata si ei lucruri mici, iar acest lucru ma face extrem de fericita
Cristi, bravo, nota 5 (aici 5 echivalent cu 10 la noi) Raspunsuri din acestea asteptam, frumos
Rocsi, daaa, cartofii prajiti, uitasem de ei, intr-un timp aveam o obsesie si cozonacul la cuptor adevarat 
Dia, astept povestea Ela si Motanel... nu v-am uitat... hai, mai, cateva retete acolo dati din casa
amintiri...mancam candva,demult paine inmuiata cu zahar,acum mi-am amintit...si de cate ori mananc salata de rosii imi amintesc de cea facuta de bunicul meu,am mai povestit aici cum inmuiam painea in zeama de la salata,nimeni nu mai face salate ca bunicul meu 
,poate doar tatal meu...toata vara cat stateam la bunici mancam paine in test cu branza...si cand eram la mama acasa erau faina si zaharul la ratie iar eu pana voia mama sa gateasca ceva,terminam tot,faceam salam de biscuiti sau lapte de pasare sau rulade cu gem...ce mai vremuri...tu vrei sa ma apuce plansul? 
Multumesc de 5, e cel mai frumosa 5 din viata mea , imi aduce aminte de liceu .
"Stiu ca poate suna exagerat, dar in contextul unei culturi care nu-mi apartine, am inceput sa simt mai clar ce-i al meu, cum sunt eu ca om din tara mea, ce ma defineste, contrastul te face sa analizezi lucruri pe care inainte nu le observai pentru ca le aveai mereu sub nas. "
Costelul nostru drag, uite am dat citatul asta al Adinutei ca sa confirm si eu absolut din plin ca simt la fel acest lucru.
Am lacrimi in ochi cand scriu asta .
ULTIMELE COMENTARII
La Multi Ani,
Sărbătoriților de astăzi
TOP
utilizatori
2166 puncte
1672 puncte
1388 puncte
1000 puncte
400 puncte
CONTACT
Bucataras.ro
[email protected]
Rețete de Sărbători
