Este un mare păcat ca în Joia Mare să nu se aprindă lumânări şi să nu se dea de pomană pentru sufletele morţilor. Aceasta deoarece se crede că, începând cu Joia Mare şi până de Rusalii, iadul şi raiul sunt deschise şi sufletele morţilor pot circula libere, cum le este voia.
În această zi, duhurile morţilor vin pe la fostele lor locuinţe şi stau până la Rusalii. Această credinţă este extraordinar de răspândită şi, deşi atât spiritul meu raţionalist, spune dr. Alexander Reinhardt, cât şi reticenţa Maicii Sofronia vizavi de asemenea ,,basme cu fantome” ne-au impus o mare prudenţă, au fost observate o serie de întâmplări care merită pomenite. Dr. Reinhardt povesteşte: ,,gard în gard cu familia Avădanei, la care am locuit, stătea un ţăran bătrân, Ion Marcu. Soţia lui murise pe la începutul anilor ’70 şi Ion se hotărâse să rămână văduv. Ce fel de bărbat era? În nici un caz unul superstiţios!
Cu toate acestea, ceea ce se întâmpla an de an în casa lui l-a făcut să-şi schimbe profound părererile. Din câte mi-a spus, prima dată s-a întâmplat la doi ani după moartea soţiei sale: în Joia Mare a acelui an, fiind vreme bună, fereastra de la sufrageria sa a rămas toată ziua deschis; pe la amiază, în timp ce se odihnea, Ion a auzit cântecul unei păsări şi, trezindu-se, a văzut cu uimire un piţigoi care intrase în cameră şi, culmea, nu părea deloc speriat. Pasărea cânta de zor, aşezată fără frică pe unul din braţele lustrei şi nu manifesta nicio intenţie să iasă pe geam. Când Ion a încercat să-l dea afară, piţigoiul i s-a aşezat pe mână şi astfel, a fost dus pe straşină, de unde şi-a luat zborul. A doua zi, dis de dimineaţă, a fost înapoi. După câteva zile, între pasăre şi om s-a născut un fel de simpatie şi Ion a lăsat-o înauntru.
,,Piţigoiul stătea numai pe rama unei poze care o înfăţişa pe nevasta-mea…La început n-am înţeles, dar apoi mi-am amintit că sosise în Joia Mare şi am început să mă întreb de ce nu vrea să stea decât pe acea fotografie înrămată, asta chiar dacă o mutam în altă încăpere. Pasărea venea dupa mine şi se aşeza tot pe rama aia! Cred că şi în cuptor dac-aş fi pus poza, piţigoiul tot acolo s-ar fi aşezat…”Pasărea a dispărut cu o zi înainte de Rusalii şi, în anul următor, toată povestea a reînceput, pasărea, spune Ion, fiind aceeaşi. ,,Sunt şi ani în care nu vine, de obicei sunt ani în care mi se întâmplă ceva rău: în ’82 mi-a ars şura, în ’88 m-au călcat hoţii…”
,,Nu aş fi povestit toate acestea dacă nu aş fi văzut eu însumi pasărea ciudată, în anul 1990. Şi atunci a venit tot în Joia Mare şi a dispărut cu câteva zile înainte de Rusalii.” povesteşte dr. Reinhardt.
Fie că duhurile răposaţilor apar sub o formă naturală oarecare, fie că nu-şi manifestă prezenţa în lumea noastră, există un obicei încă practicat în anumite sate din Moldova. Fiincă vremea nu s-a încălzit încă de tot în timpul Săptămânii Patimilor, e datina să se facă, în dimineaţa şi seara Joiei Mari, focuri anume pentru morţi, ca aceştia să se încălzească. Acestea se aprind în curtea gospodăriei, într-un loc mai ferit.
Lemnele cu care se fac focurile nu se taie cu securea, ci se rup cu mâna (este vorba mai ales de crengi de alun şi surcele aduse din pădure); aceste lemne nu se pun deloc jos până acasă. Lângă focuri se pun scaune cu pături, se tămâiază şi se toarnă apă sfinţită în jur, ca să aibă ce bea morţii.
Femeile fac un colac crestat pe margini, numit ,,pâinea uitaţilor” sau ,,pâinea uitată”; acesta se dă să-l mănânce celui ce face focul. Se fac şi dau de de pomană atâţia colaci, câţi morţi are fiecare familie.
Pentru hrănirea răposaţilor, lângă focuri se mai lasă o pâine întreagă, un cuţit şi o carafă cu apă. Apoi locul este lăsat în pace, pentru ca duhurile să poată veni.
Şi la morminte se aprinde câte o lumânare, pentru a-i vesti pe morţi că pregătirile sunt făcute şi că pot veni acasă. Se mai împart în această zi carafe cu apă sfinţită, peste care se aşază câte un colac şi o lumânare, dându-se acestea la neamuri ori la săraci.
Mai există obiceiul ca, până în această zi, femeile să fi terminat de tors şi de făcut cămăşile cele noi de Paşti, căci, altfel, o făptură supranaturală Joimarica, umblând din casă în casă, le mustra pe cele leneşe, iar pe cele foarte leneşe le răpeşte.
Pasca se coace în miercurea din Săptămâna Mare, iar joia se sfinţeşte, din ea nemairisipindu-se nicio firmitură. Tot în Joia mare se înroşesc şi ouăle de Paşti.
Din Povetele maicii Sofronia