Am inceput sa scriu pentru ca eram supus unui program de exterminare si simteam nevoia sa refulez.Apoi, am scris pentru ca se incerca sa fiu redus la tacere prin mijloace barbare.
Stiam ca nu pot castiga folosind puterea cuvintelor impotriva barbariei, la scoala eu n-am dormit in banca desi n-am fost un elev extraordinar de silitor!Era doar o forma de supravietuire personala.Dar lipsa timpului liber m-a impiedicat sa vad adevarata dimensiune a dezastrului in care traim.Eram un robotel: serviciu – casa, casa-serviciu.N-am copii, de unde sa stiu eu ca s-a distrus pana si speranta de mai bine odata cu diseminarea putregaiului in sangele generatiilor tinere!?
Bineinteles ca nu sunt toti asa, dar acum cei buni sunt o minoritate care n-are nicio sansa in Romania, deci probabil vor emigra sau se vor rata.
Multi dintre suboamenii de tip nou sunt urmasii suboamenilor din generatia mea, dar acum sunt altoiti, manipulati genetic in cei 25 de ani de democratie de tip occidental(nu ma mai contraziceti cu iluziile voastre, dragi prooccidentali), acum nesimtirea a atins limite inimaginabile mie.
Stiu cum s-a rezolvat o astfel de problema de-a lungul istoriei, dar sunt cetatean european si legile civilizate ma impiedica sa cred ca vechile metode vor putea fi puse in aplicare prea curand si alte metode nu cunosc.Si nu cred in victoria educatiei asupra barbariei pentru ca acest lucru nu s-a intamplat niciodata in istoria omenirii.Cei ce spun altceva spun doar vorbe goale si eu n-am energie sa ma cert cu toti nesimtitii si nici nu pot accepta sa intru in dialog cu gura prostilor cu multa scoala.
Nu mai vad nicio logica, nicio ratiune in refularile mele cand cei de langa mine imi reproseaza ca le distrug speranta de a avea un sprijin la batranete si pe mine ma bufneste un ras cinic:cat de orb sa fii ca sa speri in recunostinta puiului de sarpe?
Prietenii vor minciuni frumoase iar eu le spun adevaruri dureroase …In urmatoarea perioada inchid in mine vorbele ce dau dureri de cap si atat! Am plecat in cautarea timpului pierdut.