Mi-a cantat intr-o dimineata cucul pentru prima oara si a doua zi ramaneam singurul barbat in casa .
-------------------------------------------------
De multa vreme doctorii nu ii mai acordau nicio sansa , dar eu sunt convins ca nimeni nu stie cate zile are omul . Doar Dumnezeu hotaraste cat de lunga va fi viata noastra si nici macar aceasta hotarare nu este batuta in cuie .
Dupa ultimul infarct , doctorii , mirati de o asemenea supravietuire , i-au spus cand l-au externat ca va sta in pat cu ochii pe pereti si ca viata ii atarna de un fir de ata . A mai trait , bine , trei ani si jumatate , dupa care a inceput calvarul .
In ultimele 5 luni ale vietii sale nu a mai dormit in pat , atipind din cand in cand in fotoliu sau pe un scaun . A avut sansa de a fi reinternat in acelasi spital , un loc unde cadrele medicale au har , daruire si vointa de a merge pana in panzele albe , de a se bate pentru viata pacientului , atata timp cat acesta doreste sa lupte . Au castigat unele batalii cu Moartea dar, in final , cea care nu pierde niciodata razboiul s-a dovedit mai puternica .
Tata a capitulat demn , cerand sa fie lasat sa moara in patul sau . Constienti ca acasa va avea parte de o moarte agonizanta , l-au refuzat , pentru a-i asigura un sfarsit decent . Cand a fost clar ca totul e o chestiune de zile sau chiar de ore , fiica celui supranumit voievodul operetei , cea care nu l-a deconectat de la aparate nici pe tatal sau , devotata fiind pana la sacrificiu personal crezului ca medicul trebuie sa se lupte atata timp cat pacientul respira , s-a vazut nevoita sa accepte dorinta tatei . Externarea nu a fost usoara deoarece un viciu legislativ (cine spune ca legile sunt facute in interesul oamenilor simpli este ori politician ori naiv) nu permite trimiterea pacientilor acasa direct de la terapie intensiva chiar daca este vorba despre bolnavi fara nicio speranta care cer acest lucru .
Chiar si atunci eu tot mai speram . Credeam ca , daca trece de socul deconectarii de la aparate , inca nu e totul pierdut si ca minunea revenirii la viata se poate repeta .
Si chiar asa pareau a decurge lucrurile . Si-a revenit din soc . L-am strans in brate si , convins ca energia se transmite , am incercat sa-i dau din dorinta si puterea mea de a ma lupta cu greutatile . Simt ca mi-e dat sa traiesc mult , in loc sa scad in putere eu sunt din ce in ce mai viguros . L-am rugat pe Dumnezeu sa ia din anii multi ce mi i-a dat mie si sa-i adauge la viata lui .
Cand a venit preotul mama l-a rugat pe tata sa se intoarca cu fata deoarece trebuia sa-i citeasca pentru a se insanatosi . A strigat tare si clar : "-eee , cacat !!! " A refuzat sa-si ridice fata din perna , indepartandu-se si mai mult de preot desi il respecta pentru ca este un om credincios care stie sa-si faca datoria . A refuzat astfel , chiar si in fata Mortii , sa-si renege principiile comuniste dupa care s-a ghidat toata viata si , fara a fi de acord cu crezul sau , sunt mandru de taria de caracter pe care a demonstrat-o , dupa ce toata viata a avut parte de oameni care s-au dezis de convingerile lor .
Unul dintre prietenii sai , care are aceeasi boala , si-a dorit atat de mult sa se intoarca tata sanatos si sa mai bea impreuna un mic pahar de bautura incat si-a inchipuit ca l-a sunat si i-a spus sa se prezinte la el acasa cu inca doi parteneri de discutii si o sticla de vin . I-am povestit tatei situatia tragi-comica si a inceput sa rada.
Era convins ca nu mai scapa . Cand era intubat ii auzise pe doctori de doua ori vorbind , cu parere de rau , despre inexistenta sanselor de supravietuire . A refuzat instalarea imediata a unui aparat de aer conditionat spunand ca , daca vreau sa fac ceva , o pot face mai tarziu , dar el a terminat !
Ultimele sale cuvinte au fost adresate lui George N. Gherghe , cel care a fost parintele arbitrajului romanesc , despre care se spune ca i-a descoperit pe Nicolae Rainea , Adrian Porumboiu , Aron Huzu si Ion Craciunescu , un om mare , unic prin faptele sale , mort de patru ani , cu care “a discutat si analizat”, toata noaptea , niste faze memorabile .
Despre tata nu a scris nimeni ca a fost descoperit si indrumat de acelasi mare om deoarece el a avut nesansa ca presedintele unui club obscur sa fie prins dupa ce a delapidat o suma importanta de bani si , pentru a-si micsora pedeapsa , a declarat ca a dat banii tuturor arbitrilor care trecusera pe la acel club . Tata a reusit sa se reabiliteze de-abia dupa revolutie . Desi era prea tarziu pentru a mai ajunge in prim plan si-a reluat activitatea doar pentru a demonstra ca nu a avut nicio vina in acel scandal care a distrus carierele multor oameni nevinovati .
Inainte de revolutie , datorita insistentelor unui fost coleg de scoala care ajunsese primar al capitalei , tata a fost primit in audienta la cea mai competenta persoana prin natura functiei si care i-ar fi putut face dreptate , reabilitandu-l . Aparatorul legalitatii intai l-a intrebat pe tata: " -ai bani ? " "– Nu am fost usa de biserica , am acceptat , fara sa cer , bani de un sprit sau de o friptura , dar nu mai mult... ", a raspuns tata . "– Atunci ce cauti la mine?, i-a zis sec onorabila persoana care avea obligatia sa faca dreptate . (Am povestit acest lucru pentru a-i face pe nostalgici sa inteleaga ca unele neajunsuri ale vietii noastre tin de A.D.N. , deci avem nevoie de un sistem care sa ne inhibe defectele si sa ne potenteze calitatile .)
Pentru aceasta pasiune a lui , tata a renuntat la functii importante in partid , in ierarhia statului sau la alte promovari pe plan profesional .
Dupa acest esec nu a mai fost acelasi om . S-a vazut tradat si de prietenii cei mai apropiati , unii acuzandu-l in fel si chip in piata orasului . Erau aceiasi ”prieteni” care il asteptau la gara in urale si pe care-i ducea la restaurant , cheltuind , pentru a le satisface dorintele , o mare parte din banii castigati .
Datorita prea marii lui marinimii si-a creat mitul ca este plin de bani si , la mai bine de douazeci de ani de la acele ospete platite de tata , am ajuns sa mananc o vara intreaga iaurt cu paine deoarece meseriasii care construiau casuta in care urmau sa locuiasca parintii dupa nunta mea , casa construita in mare parte cu banii mei si ai nevestei , dupa ce au pregatit cimentul , au oprit lucrul cerand mai multi bani , instigati de un cunoscator al acelei perioade fericite din viata tatalui meu .
Nicio fapta buna nu ramane nepedepsita !
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Mama a venit la 5 dimineata si mi-a spus ca tata a murit in urma cu cateva minute , dar eu cred ca stimulatorul cardiac i-a creat pentru putin timp iluzia ca mai traieste . A murit la ora 4 si jumatate , pentru ca atunci m-am trezit din somn , senzatie pe care am mai incercat-o si cand a murit , in aceeasi casa , bunica din partea tatalui .
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Blestemata mai este tara asta ! Nici macar sa-ti conduci mortul pe ultimul drum nu poti sa o faci cum trebuie . In loc sa fie numai un prilej de reculegere , folosind ultimele clipe petrecute impreuna rugandu-se pentru iertarea pacatelor , luandu-si adio sau la revedere de la cel decedat , in functie de credinta fiecaruia , apropiatii trebuie sa se gandeasca daca au platit in stanga si in dreapta , daca sunt indeplinite toate formalitatile , daca au cerut toate chitantele . Nu avem nici macar tanatoriu , pe care il vreau un loc mai uman decat in occident , unde mortii sunt spalati cu furtunul .
Biserica stie sa ceara taxe , mai mult sau mai putin indreptatite , dar nu stie sa asigure parcurgerea intr-un mod decent a ultimului drum , lucru care ar arata si ca e interesata de sufletul enoriasilor , nu numai de buzunarul lor . Chiar nu se pot ocupa parohiile , avand si un castig meritat de data asta ? Primariile nu pot face acest lucru , contribuind la crearea de locuri de munca , rezolvand si o problema de care nu scapa nimeni ? Administratia statului , pentru ca se stie corupta , cere sa se indeplineasca mult prea multe formalitati . La toate acestea se adauga nepasarea, nestiinta, prostia . Si , daca nu au relatii , toate apasa pe umerii unor oameni napastuiti de soarta . Faimoasa initiativa privata se lasa asteptata intr-un domeniu unde nu exista recesiune , ba din contra , activitatile care au ca scop inhumarea sunt intr-o crestere accelerata ! Ne pierdem timpul privind la filmele occidentale , dar nimeni nu a observat ca americanii , de multa vreme , coboara in groapa cosciugul cu cel decedat cu ajutorul unui mecanism care face putin probabila situatia tragi-comica de a vedea , in urma unei manevre gresite , cum iese mortul din sicriu . Se comercializeaza sicrie cu aer conditionat , dar nu exista la niciun cimitir o modesta instalatie dotata cu un motoras care sa permita coborarea in siguranta a sicriului in groapa . N-am observat ce au altii deoarece noi suntem firi mai simtitoare si plangem in hohote cand vizionam scenele respective . Nu uitam totusi sa comentam cum sunt imbracati occidentalii in astfel de momente .
Nici macar in fata Mortii nu mai stim sa fim oameni ! Neamuri de traista vin lacrimand dupa un pahar cu bautura , strigand sus si tare ca au fost prieteni buni cu cel decedat , probabil prieteni secreti deoarece nimeni din familie nu isi aminteste acest lucru , unii oferindu-se plini de energie sa care cosciugul , dar carora li se intampla ceva neprevazut in ziua inmormantarii si nu mai apar . Rautati si invidii nu pot fi lasate la o parte pentru ca nu se stie cand ne mai vedem in viata si ramanem cu vreo datorie neplatita .
Viata ne e plina de desertaciune , ipocrizie si rautate . Oare ne vom gasi linistea in mormant daca n-am fost in stare sa ne traim frumos viata ?
----------------------------------------------------------------------------------------------------------
Datorita acestui prilej nefericit de adunare a cunoscutilor , prietenilor si neamurilor mi-am dat seama ce impact urias a avut protestul meu indreptat impotriva proastei asezari a lucrurilor .
Banuiam ca pana si tata aflase cate ceva , dar o asemenea valva nu m-am asteptat sa starnesc de la un laptop refurbished de 12 inch , refuland prea plinul furiei si scarbei mele pe un site de bucatarie . Pana si oamenii care nu stiu sa deschida un calculator sau care n-au mai citit o carte de cand au terminat scoala au habar de scrierile mele !
M-au miscat atitudinile incurajatoare ale putinilor mei sustinatori , m-a distrat mirarea tampa a celor care nu dadeau prea multi bani pe mine si m-am declarat in mod ipocrit incantat de cei la fel de sinceri ca mine in a-si declara admiratia fata de modesta mea persoana .
M-a lasat rece indignarea , atitudinea grobiana si revolta ipocrita sau pur si simplu prosteasca a populatiei inca vorbitoare de limba romana . Pentru aceste personaje scrierile mele au avut efectul unui fluierat . Au intors capul , deranjati de zgomot , fara a se opri nici macar pentru o clipa din activitatile care au determinat milioane de oameni seriosi si marea masa a celor capabili de activitati creatoare sa paraseasca spatiul ce nu va mai fi multa vreme locuit de populatia inca vorbitoare de limba romana .
Goethe spunea ca cine are dreptate si rabdare pentru acela vine si timpul . Eu nu vreau sa vina ”timpul meu”, dar nu accept sa fiu redus la tacere si cu cat se da mai tare in mine , cu atat mai tare protestez impotriva luntrasilor orbi si surzi la suferinta unui popor de oi care merge pe drumul extinctiei .
Emil Cioran spunea , la sfarsitul vietii , ca poporul roman mai are un singur lucru de facut : sa dispara din istorie ! Refuz acest sfarsit , ma voi opune , atat cat imi sta in putinta ca om simplu , facand curatenie in jurul meu .
Strigatul meu nu este unul de neputinta si nici nu va fi un fluier final !
