La 20 de ani nu auzeam cantecul de sirena al fetelor. Nu le intelegeam si nici macar nu mai reuseam sa ma descurc cu toate problemele. Asta am fost, n-are rost sa ma dau mare destept si cocos!
Anii au trecut si zilele trecute m-am reintalnit cu o veche cunostinta de-a mea.
Parca inainte de a se marita a venit la mine si mi-a spus ceva? Sau n-a fost ea, ci fata care a plecat cu cinci minute inaintea ei?...La tinerete lucrurile se petrec prea rapid si ocaziile de a interactiona sunt atat de multe incat daca esti mai aerian, ca mine, n-ai timp si nici memorie pentru toate.
De data asta am incercat sa intru in vorba cu ea pentru a vedea cu mintea de acum daca chiar avem ceva in comun sau erau doar ale tineretii valuri.Din pacate, nu-mi pot da niciun raspuns.Pur si simplu nu aud tot ce spune pentru ca-i sta in fire sa vorbeasca foarte incet iar eu am defectul surzilor:dupa ce spun ca nu aud, daca nu vorbeste mai tare, renunt sa-i mai atrag atentia persoanei respective pentru ca cred ca nu-mi poate intelege problema.Poate ca-i mai bine asa! Imi reprosez mai putin surditatea de atunci. Caci si atunci, ca si acum(dar din alt gen de surzenie), noi doi doar pierdeam timpul fara niciun rost pentru ea.