Postat de portiadelumina in Cu de toate pe 19 Apr 2013 | 2353 vizualizari
Ştiu despre ce vorbeşti, Simona. Am văzut multe cimitire la viaţa mea, iar acolo unde nu am mai văzut nici o lumânare aprinsă, acolo unde mormintele erau uitate de vreme, am gândit, ca un om simplu, că istoria acelei familii s-a încheiat. Nu am vrut să mă duc cu gândul că din rea voinţă urmaşii nu a mai trecut pe-acolo.
Zi bună să fie şi la casa voastră!
Bună dimineaţa la casa ta, Ionela!
Neaţa bună, Buni! Am greşit ceva
Nu te pot contrazice, Mariana. Ori nu te contrazic în anumite aspecte. Dar vezi, cei adormiţi merită efortul nostru. Şi chiar dacă suntem agasaţi de diverşi cerşetori, chiar dacă mirosurile pestilenţiale întâlnite şi hămăiala câinilor vagabonzi ne-ar pune piedici, trebuie să mergem la căpătâiul lor. Dacă era viu şi ar fi trăit pe o stradă din cele descrise, nu-l vizitai? Sunt convins că da. Mă bucur când văd mormintele îngrijite, când văd flori şi văd lumânări aprinse, înseamnă că n-au fost uitaţi.
La ţară, cimitirele-s mai aerisite, iar la mine în parohie cimitirul este foarte curat, am grijă personal de el.
Zi minunată şi la casa ta!
Ştiu Dia, ştiu cu/ce simţi. În cimititul parohial (pe care-l cunosc ca-n palmă) deja sunt ca acasă. Un pic mai altfel mă simt când merg la mormântul tatălui meu, la mormintele bunicilor, pentru că acolo nu sunt numai preotul ictor, ci sunt fiul ori nepotul, iar starea este alta.
Zi minunată să fie şi la tine!
Padre, stiu ca nu e bine ce fac si-mi pare rau! Dar vin in gasca. Daca dai unuia un pachetel, mai aduce inca 4-5 sa le dai si lor! Prefer sa ma duc cu sotul meu, dar nici de el nu se tem, macar se ocupa el de ei. Cum in ultimul timp, el a stat mai mult la tara, am mai fost cu mama, dar singura....mi-e frica, efectiv! Am sa ma duc duminica, poate e mai multa lume la cimitir si o sa fie altfel!
Spre rusinea mea nu merg prea des la cimitir, decat de sarbatori sau atunci cand conduc pe cineva pe ultimul drum.
Insa atunci cand o fac, merg pe la mormintele cunoscutilor, imi place sa-mi amintesc de ei.
Meri, cu timp şi fără timp, fiaecare din noi recem prin cimitir pe la căpătâiul celor dragi ori pe la mormintele celor dragi. Ştiu că nu e vreme pentru mers ori de câte ori ne-am dori, dar când mergem, s mergem cu drag, ca şi cum ei ar fi lângă noi.
zi bună la casa voastră!
Din pacate ajung destul de rar la cimitir.. la mormantul bunicilor mei.. Prefer sa-mi amintesc de ei in alte ipostaze care mi-au bucurat copilaria.. Dar de cate ori ajung la biserica, aprind cate o lumanare si ptr ei.
Cimitirul ma intristeaza.. si-mi da o stare de disconfort toata ziua..
Dar totusi, m-as duce sa vizitez Cimitirul vesel
Simo, nici eu n-am vizitat cimitirul vesel, poate la vară, dacă ne-or ajunge banii şi timpul. Zi bună să ai!
In ultimii doi ani tot am mers la cimitir, iar de cand a inceput postul merg sambata de sambata
Si da, citesc si alte cruci ...
Mulţi procedează asemenea ţie, Ina. Şi apoi e ceva normal, fiindcă nu ne putem rupe definitiv de cei plecaţi dintre noi, sunt tot ai noştri.
Seară bună la voi!
cu cat apar mai multe date pe cruce cu atat sunt mai pomeniti cei ce se odihnesc acolo